Pimen de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Pimen de la Valaam a fost unul dintre cei treizeci și patru de monahi și novici ai Mănăstirii Valaam uciși de suedezi la 20 februarie 1578, pentru credința lor ortodoxă. Despre el, ca persoană, se păstrează doar numele.

Mănăstirea Valaam, aflată aproape de granița Novgorodului cu Suedia, a fost de multe ori pustiită de suedezi. După Reforma introdusă în Suedia sub regele Gustav Vasa, în vremea lui Ioan al III-⁠lea, o ceată de luterani de curând convertiți, care urmăreau pe carelienii ortodocși, au trecut pe gheață de pe uscat pe insulă și au atacat mănăstirea. Optsprezece bătrâni și șaisprezece novici au fost uciși pentru statornicia în credința ortodoxă. Numele lor, cu însemnarea „uciși de nemți pe Valaam, bătrâni și slujitori”, au fost trecute într-⁠un sinodic ajuns mai târziu la Mănăstirea Vasilievski. Între monahi, sinodicul îl pomenește pe monahul Pimen.

În secolul al XIX-⁠lea, un monah de la Valaam, aproape de pustia starețului Nazarie, a avut o vedenie: monahi necunoscuți în haine negre veneau în două șiruri dintr-⁠un crâng însorit și cântau cu glasul străvechi rugăciunile de înmormântare. Aveau fețe luminoase și ochi de blândețe de nespus, dar erau stropiți cu sânge și acoperiți de răni. Iarba nu se călca sub pașii lor, iar ei au dispărut așa cum au venit. Cu binecuvântarea egumenului Damaschin, în ziua muceniciei lor, la 20 februarie (4 martie după stilul nou), se săvârșea în fiecare an la Valaam Sfânta Liturghie „pentru odihna lor veșnică”, cu parastas soborniceșc.

Au fost canonizați pentru cinstire în toată Biserica Rusă la Soborul Arhieresc Jubiliar din august 2000. Sfântul Pimen este pomenit la 5 martie (zi mobilă), la 3 iunie în Soborul sfinților din Karelia și la 22 august (zi mobilă) în Soborul sfinților de la Valaam.