Pirr

Sfântul Cuvios Pirr, numit și Pirr din Breti, este unul dintre cei treisprezece Părinți sirieni (capadocieni) care au întemeiat monahismul georgian. A fost ucenic al Sfântului Ioan din Zedazeni și a întemeiat o mănăstire la Breti.

Cuviosul Ioan din Zedazeni, căpetenia grupului, s-⁠a format duhovnicește la Antiohia; nu se știe unde s-⁠a născut. Tânăr a îmbrăcat haina monahală și a trăit în singurătate, dobândind blândețe, smerenie și darul facerii de minuni. Faima lui a adunat mulți ucenici, dintre care a ales prin sorți doisprezece, și, la porunca Maicii Domnului, a plecat cu ei în Georgia, la mijlocul veacului al VI-⁠lea. Cu binecuvântarea Sfântului Simeon Stâlpnicul cel Tânăr au ajuns la Mțheta, fostă capitală, unde regele Parsman, catolicosul Evlavie și poporul i-⁠au primit cu bucurie, iar Ioan s-⁠a așezat cu ucenicii pe muntele Zedazeni, unde fusese un altar păgân. Trăiau în colibe, se hrăneau cu ierburi și rădăcini și petreceau în rugăciune; la ei veneau mulți bolnavi care se vindecau.

După ce Aviv și Ise au fost hirotoniți episcopi, Maica Domnului i s-⁠a arătat lui Ioan în vis și l-⁠a îndemnat să-⁠și trimită ucenicii în diferite părți ale Georgiei, la predică. Unii au mers în Kahetia (Zenon, apoi Ștefan), alții în Kartlia: Pirr, Mihail, Tadeu și Isidor. Ei au învățat poporul, au izgonit întunericul superstițiilor și închinarea la idoli din văile munților și au ridicat în locul lor crucea și bisericile.

Despre Cuviosul Pirr, numit „chipul dumnezeiesc al plângerii”, se spune că a întemeiat o mănăstire pe malul stâng al râului Dvanișțkali, lângă locul numit Breti, iar în biserica ei au fost așezate cinstitele lui moaște. Părintele lor, Ioan, a adormit între 557 și 560, după ce a rămas doar cu diaconul Ilie în rugăciune. Sfântul Pirr este pomenit la 20 mai, după stilul nou.