Prilidian din Antiohia

Sfântul Mucenic Prilidian din Antiohia a fost unul dintre cei trei copii, frați între ei, care au pătimit împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Vavila, episcopul Antiohiei, și cu mama lor Hristodula, în vremea împăratului Deciu (249-251).

Aflat la Antiohia, împăratul dăduse o mare sărbătoare în cinstea zeilor păgâni. În aceeași vreme, episcopul Vavila slujea Dumnezeiasca Liturghie în biserică, rugându-⁠se pentru turma lui și învățând-⁠o să sufere cu bărbăție orice încercare pentru credința în Hristos. După închinarea la idoli, Deciu a vrut să vadă săvârșirea Tainelor și să intre în biserică, pângărind astfel lăcașul Domnului. Episcopul, aflând, i-⁠a ieșit în cale și l-⁠a oprit la pragul bisericii; când împăratul a încercat să se apropie de uși, Vavila l-⁠a împins cu mâna, și Deciu a trebuit să renunțe. A voit să se răzbune îndată, dar, văzând mulțimea de creștini, s-⁠a temut de răscoală.

A doua zi a poruncit să fie ars lăcașul creștin și să fie adus înaintea lui episcopul. Întrebat cum a putut să-⁠l umilească pe împărat, Vavila a răspuns că oricine se ridică împotriva lui Dumnezeu și vrea să-⁠i batjocorească sfințenia nu este vrednic de cinste, ci devine vrăjmaș al Domnului. Deciu i-⁠a cerut să se închine idolilor, altfel va fi ucis; văzându-⁠l neclintit, a poruncit comandantului Victorin să-⁠l pună în lanțuri grele și să-⁠l plimbe cu rușine prin cetate. Sfântul a spus că lanțurile îi sunt tot atât de scumpe cât coroana împăratului și că moartea pentru Împăratul cel nemuritor îi este tot atât de dorită ca împăratului viața.

La judecată se aflau lângă Vavila trei frățiori, care nu-⁠l părăsiseră nici în cele mai grele clipe: Urban, Prilidian și Epolonie. Întrebat al cui sunt, sfântul a răspuns că sunt copiii lui duhovnicești, născuți prin Evanghelie, hrăniți prin învățătură și crescuți prin povețe, iar în trupuri mici stau înaintea împăratului bărbați mari și creștini desăvârșiți. Împăratul a încercat toate mijloacele să-⁠i facă pe băieți și pe mama lor, Hristodula, să se lepede de Hristos, în zadar. Furios, a poruncit să li se dea răni cât numărul anilor fiecăruia: cel dintâi a primit douăsprezece, altul zece, al treilea șapte. I-⁠a dat drumul mamei și copiilor, apoi l-⁠a chemat iar pe episcop, încercând să-⁠l amăgească spunând că băieții s-⁠au lepădat; minciuna a fost îndată dată în vileag. Atunci i-⁠a spânzurat pe toți de un copac și i-⁠a ars cu foc; în cele din urmă, văzând statornicia lor, i-⁠a osândit să fie tăiați cu sabia, în jurul anului 251.

Sfântul Prilidian este pomenit la 17 septembrie, după stilul nou.