Procl din Calipta

Sfântul Mucenic Procl din Calipta, originar din satul Calipta, aproape de Ancira, a pătimit în vremea prigoanei împăratului Traian (98-117), împreună cu Sfântul Mucenic Ilarie.

Procl a fost cel dintâi luat sub pază. Înfățișat înaintea cârmuitorului Maxim, și-⁠a mărturisit fără teamă credința în Hristos. Cârmuitorul a vrut să-⁠l silească să se supună împăratului și să aducă jertfă zeilor păgâni. Sub chinuri, mucenicul i-⁠a prevestit lui Maxim că în curând el însuși va fi silit să mărturisească pe Hristos ca Dumnezeu adevărat. L-⁠au pus să alerge după carul cârmuitorului, care mergea spre satul Calipta. Istovit pe drum, sfântul s-⁠a rugat ca Domnul să oprească carul; prin puterea lui Dumnezeu carul s-⁠a oprit și nicio sforțare nu l-⁠a putut urni. Dregătorul care sta în el a rămas ca împietrit și nemișcat până ce, la cererea mucenicului, a scris cu mâna lui o hârtie cu mărturisirea lui Hristos; abia atunci a putut carul să-⁠și continue drumul.

Păgânul rușinat s-⁠a răzbunat crud pe Procl: după multe chinuri a poruncit să fie scos din cetate, legat de un stâlp și săgetat cu arcurile. Ostașii care îl duceau la moarte îl îndemnau să se supună și să-⁠și păstreze viața, dar sfântul a spus să facă ce li s-⁠a poruncit. Pe drum, nepotul lui Procl, Ilarie, l-⁠a întâmpinat și, plângând, l-⁠a îmbrățișat și s-⁠a mărturisit și el creștin; ostașii l-⁠au oprit și l-⁠au aruncat în temniță. Procl și-⁠a dat sufletul lui Dumnezeu în rugăciune, sub ploaia de săgeți, rugându-⁠se pentru chinuitorii lui.

Ilarie, adus înaintea judecătorului, și-⁠a mărturisit credința cu aceeași îndrăzneală ca Procl și, după chinuri, a fost osândit la moarte. L-⁠au legat de mâini și l-⁠au târât de picioare prin cetate, rănit și plin de sânge, apoi i-⁠au tăiat capul, la trei zile după moartea unchiului său. Creștinii i-⁠au îngropat pe amândoi într-⁠un singur mormânt.

Sfântul Procl este pomenit la 25 iulie, după stilul nou.