Proscudia din Edessa

Sfânta Muceniță Proscudia din Edessa (numită și Prosdoca) a pătimit în 304, în vremea împăratului Dioclețian, împreună cu mama ei Domnina și cu sora ei Veronica (Virineea). Pagina o numește în titlu din Edessa, dar povestirea așază pe cele trei femei în Antiohia Siriei.

Despre fapta lor povestește Eusebiu din Cezareea. Domnina era o femeie cunoscută pentru virtutea sufletului, frumusețea, bogăția și neamul ales; ea își crescuse cele două fiice în credința adevărată, pe când erau în floarea tinereții și a frumuseții. Dușmani plini de pizmă căutau să afle unde se ascund. Aflând că locuiesc în altă țară, le-⁠au chemat prin viclenie la Antiohia, iar ele au căzut în cursa întinsă de ostași. Mama, văzându-⁠se pe ea și pe fiice într-⁠o situație fără ieșire, le-⁠a descris spaimele pe care le pregăteau oamenii, cea mai cumplită fiind amenințarea cu casa de desfrâu. Le-⁠a spus că nici ele, nici ea nu trebuie să audă măcar de așa ceva, că a-⁠și da sufletul în robia demonilor este mai înfricoșător decât orice moarte, și a arătat singura cale: fuga către Domnul. Fiicele au rămas întărite în gândul acesta, s-⁠au înfășurat cuviincios în mantii, au cerut străjilor, pe jumătatea drumului, îngăduința să se abată puțin la o parte și s-⁠au aruncat în râul care curgea alături.

Sfânta Proscudia este pomenită, împreună cu mama și cu sora ei, la 17 octombrie, după stilul nou.