Rafail Tiupin

Sfântul Cuvios Mucenic Rafail Tiupin, ieromonah, a fost monah al Optinei și paroh în Sharapovo, lângă Moscova, și a fost împușcat la poligonul Butovo la 11 decembrie 1937.

S-⁠a născut la 20 iulie 1886 în satul Iurty, ținutul Livny, gubernia Orel, în familia țăranului Gheorghe Tiupin, și la botez a primit numele Boris. A făcut școala satului. În 1912 a intrat în Mănăstirea Optina din Kozelsk și a lucrat ca bucătar. În 1914 a fost luat în război, curând a fost rănit și a ajuns la spitalul amenajat atunci la Optina; după însănătoșire a rămas în mănăstire. După închiderea mănăstirii, în 1918, a fost chemat iarăși pe front, s-⁠a îmbolnăvit și a rămas la Livny, de unde a plecat la Moscova. În 1922 a fost tuns monah la Mănăstirea Zlatoust, cu numele Rafail, iar în 1926 a fost hirotonit ieromonah. Din 1927 până în 1930 a slujit în satul Latînino, regiunea Kaluga, apoi a fost numit paroh la biserica icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din satul Sharapovo, raionul Lopasnea (azi Cehov), regiunea Moscova.

Era un păstor râvnitor și un om de rugăciune; faima lui de om sfânt, ale cărui rugăciuni sunt ascultate de Domnul, s-⁠a răspândit repede între țărani, care veneau la el pentru rugăciune și sfat. Autoritățile au hotărât să-⁠l aresteze, împreună cu psaltul, starostena și alți doi enoriași, sub învinuirea că ar fi dărâmat două colhozuri, ar fi răspândit zvonuri de război și de apropiată răsturnare a puterii sovietice, ar fi folosit femei posedate, ar fi ținut predici antisovietice și ar fi vindecat prin rugăciune o femeie posedată. Cele mai multe amănunte dosarul le păstrează despre această vindecare. Tânăra, de douăzeci și patru de ani, muncitoare într-⁠un institut, căzuse la o înmormântare în stare de nestăpânire, medicii nu o puteau ajuta, preotul din Hlevino citea rugăciuni și ea se zbătea. Soțul a dus-⁠o la părintele Rafail, care a citit de șase ori peste ea molitvele și a uns-⁠o cu untdelemn sfințit; cu fiecare dată ea se simțea mai ușor, la urmă s-⁠a simțit pe deplin sănătoasă și l-⁠a mulțumit îmbrățișându-⁠i veșmântul. Preotul din Hlevino a mărturisit anchetatorului că așa ceva nu mai văzuse. Părintele Rafail a spus, la interogatoriu, că nu el a vindecat-⁠o, ci Iisus Hristos, iar el este numai slujitorul Lui.

Arestat la 14 aprilie 1932 și închis la Serpuhov, a fost osândit la 3 iunie 1932 la trei ani de surghiun în Kazahstan. După surghiun a slujit în mai multe parohii din regiunea Moscova, dar în 1936-1937 autoritățile i-⁠au refuzat de fiecare dată înregistrarea; a lucrat un timp ca economist la administrația eparhială din Semionov a mitropolitului Teofan, care a fost arestat în august 1937. Atunci părintele Rafail s-⁠a așezat în satul Maklino, raionul Maloiaroslavets, și a trăit din cizmărie.

A doua jumătate a anului 1937 a adus ultima și cea mai sângeroasă perioadă a prigoanei. Pentru arestarea lui au fost interogați președintele colhozului, un grăjdar și un tânăr comsomolist, fiul gazdelor lui, care au semnat procese-⁠verbale potrivit cărora preotul făcea în casele țăranilor molitve, boteza copii și aduna pe cei mici să se roage, și că era periculos pentru colhoz. Arestat la 29 noiembrie 1937 și interogat la 2 decembrie, a tăgăduit toate acestea și s-⁠a recunoscut vinovat de nimic. La 9 decembrie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. A fost împușcat la 11 decembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, la poligonul Butovo, lângă Moscova.

Este pomenit la 11 decembrie, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo, la 31 iulie în Soborul sfinților din Kaluga, la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova și la 24 octombrie în Soborul tuturor sfinților străluciți la Optina, după stilul nou.