Rodulf de Bourges

Sfântul Ierarh Rodulf de Bourges (în franceză Raoul) a fost arhiepiscop de Bourges din 840 până la adormirea sa, la 21 iunie 866, și întemeietor de mănăstiri. Este amintit ca diplomat iscusit și ca sprijinitor al reformei bisericești. Familia lui era de seamă în ținutul Angoumois, iar el stăpânea pământuri în Limousin; avea numele tatălui său, contele de Turenne († 844), și patru frați și două surori. A intrat novice în mănăstirea Solignac în 823. În conflictul dintre regele Pepin al II-⁠lea al Aquitaniei și Carol cel Pleșuv, el a păstrat legături bune cu amândoi. La sfârșitul lui 840 a fost ales arhiepiscop. Capitulația pe care a semnat-⁠o la alegere arată că era în fruntea mișcării de reformă carolingiană.

În 844 l-⁠a recunoscut pe Carol drept rege în Aquitania. Se spune că, împreună cu episcopul Ebroin de Poitiers, a avut rolul de seamă în negocierile pentru împăcarea lui Carol cu Pepin, iar în iunie 845 a găzduit la mănăstirea Fleury o adunare în care Pepin a jurat credință lui Carol. A luat parte la sinodul de la Meaux. Din scrisorile lui din 859 și 860 se vede că plângea „prezența oamenilor răi” din eparhie, semn al unor vremuri de violență. Cu Stodilo, episcopul de Limoges, a ajutat la întemeierea mănăstirii Beaulieu, pentru care familia lui a dat pământul; a sfințit-⁠o în 860 sub regula benedictină, le-⁠a dat monahilor dreptul de a-⁠și alege egumenul și a ocrotit-⁠o cu afurisenie. A ajutat și la întemeierea mănăstirii de maici din Cahors, unde sora lui, Immena, a fost cea dintâi stareță. Sub păstorirea lui, scaunul de Bourges apare întâia dată ca primat al Aquitaniei.

A murit la Bourges și a fost îngropat în bazilica Sfântului Ursin. A rămas păstrată o viață a lui, Vita sancti Rodulfi, în stilul obișnuit al vremii. Comunitatea de la Beaulieu l-⁠a pomenit până în veacul al XII-⁠lea ca „învățătorul nostru de sfântă pomenire”. Este pomenit la 21 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.