Roman Sihastrul

Cuviosul Roman a fost sihastru sirian din veacurile al IV-⁠lea și al V-⁠lea, care s-⁠a nevoit în apropiere de Antiohia. Biserica îl pomenește la 27 noiembrie (10 decembrie după calendarul nou). Viața lui o cunoaștem din cartea Istoria iubitorilor de Dumnezeu a lui Teodoret al Cirului, capitolul al unsprezecelea. Bisericile grecești îl numesc Roman Cilicianul, Făcătorul de Minuni.

S-⁠a născut și a crescut într-⁠un oraș din Cilicia, pe care izvorul sârb îl numește Ros. De acolo a plecat la Antiohia și a locuit toată viața în afara zidurilor orașului, într-⁠o locuință străină și foarte strâmtă. Până la bătrânețe nu s-⁠a folosit niciodată de foc și nici de lămpi. Mânca numai pâine și sare și bea numai apă de izvor. Îl lua drept pildă pe Teodosie.

Nu își tăia părul, care i-⁠a ajuns până la picioare, iar mai târziu a crescut și mai lung, încât și-⁠l lega în jurul șoldurilor. Ca Teodosie, purta aceeași haină, cămașa de păr, și lanțuri, iar sub cămașă purta lanțuri grele. Teodoret spune că era blând la fire și simplu și smerit la gândire. Cei ce veneau la el primeau îndrumare duhovnicească.

Teodoret vorbește și despre darul lui de a face minuni: vindeca adesea boli foarte grele și a vindecat multe femei de nenorocirea de a nu putea naște. Un izvor ucrainean adaugă că a avut darul vederii înainte și că a viețuit mulți ani în reclusiune, fără să aprindă focul. A ajuns la adânci bătrânețe și a adormit în pace, în veacul al V-⁠lea.