Ruf din Cizic

Sfântul Mucenic Ruf din Cizic a fost un bătrân, între cei nouă sfinți mucenici ai Cizicului: Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Thaumasie și Filimon, tăiați cu sabia în Cizic, pe țărmul strâmtorii Dardanele, la sfârșitul veacului al III-⁠lea.

Creștinismul se răspândise în Cizic încă de la propovăduirea Apostolului Pavel, dar prigoana păgânilor făcuse ca unii creștini să fugă din cetate, iar alții să-⁠și țină credința în taină. De aceea, la sfârșitul veacului al III-⁠lea cetatea era în mare parte păgână, deși avea o biserică creștină. Starea aceasta îi mâhnea pe adevărații creștini, care voiau să întărească credința lui Hristos, iar între ei se aflau cei nouă mucenici. Veneau din locuri diferite și aveau vârste diferite: tineri, ca Antipatru, și bătrâni, ca Ruf; ocupau locuri diferite în societate: erau între ei ostași, țărani, orășeni și clerici. Pe toți îi unea credința în Hristos și dorința fierbinte de a răspândi și a întări credința adevărată.

Ajunși în Cizic, au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos și au mustrat fără teamă nelegiuirea păgână. Au fost prinși și aduși în fața cârmuitorului cetății. Mai multe zile au fost chinuiți, întemnițați, scoși iar și promiși libertății dacă se lepădau de Hristos, dar ostașii lui Hristos au continuat să slăvească Numele lui Hristos. Toți nouă au fost tăiați cu sabia (în jurul anilor 284-292), iar trupurile le-⁠au fost îngropate lângă oraș.

Când, în 324, Sfântul Constantin cel Mare a ajuns să cârmuiască partea de răsărit a imperiului și prigoana a încetat, creștinii din Cizic au scos din pământ trupurile nestricate ale celor nouă mucenici și le-⁠au așezat într-⁠o biserică ridicată în cinstea lor. Din moaștele lor s-⁠au făcut diverse minuni: s-⁠au vindecat bolnavi, au venit în minți nebuni. Credința lui Hristos s-⁠a întărit în cetate prin ocrotirea mucenicilor, iar mulți păgâni s-⁠au întors la creștinism. În vremea lui Iulian Apostatul (361-363), păgânii din Cizic s-⁠au plâns lui pentru dărâmarea templelor și Iulian a poruncit să fie refăcute templele și episcopul Eleusiu să fie întemnițat. După moartea lui Iulian, episcopul Eleusiu a fost eliberat și lumina credinței lui Hristos a strălucit iarăși în Cizic.

În Rusia, nu departe de Kazan, ieromonahul Ștefan a întemeiat o mănăstire în cinstea celor nouă mucenici din Cizic, aducând cu el din Palestina o parte din moaștele lor, în nădejdea izbăvirii prin mijlocirea lor de felurite boli, mai ales de frigurile care bântuiau la Kazan în 1687. Sfântul Dimitrie al Rostovului (†1709), autorul slujbei celor nouă mucenici, scrie că acestor sfinți li s-⁠a dat har mare pentru izgonirea frigurilor. El a descris și chinurile sfinților și a alcătuit un cuvânt pentru ziua lor de pomenire.

Sfântul Ruf este pomenit la 12 mai, după stilul nou.