Ruf și Zosim

Ruf și Zosim sunt o pereche de creștini asociați cu mucenicia Sfântului Ignatie al Antiohiei. Sunt pomeniți în epistola către Filipeni a lui Policarp și în Istoria bisericească a lui Eusebiu. Pomenirea lor a fost înscrisă în martirologiul lui Floru și apoi în cele ale lui Ado și Usuard, care îi numesc mucenici și ucenici ai Domnului.

Cea dintâi pomenire a lui Ruf și Zosim se află în epistola către Filipeni a lui Policarp, episcopul Smirnei, care îi leagă de mucenicia lui Ignatie. Cei doi sunt pomeniți și în Istoria bisericească a lui Eusebiu din Cezareea, care citează un pasaj din scrisoarea lui Policarp, și prin lucrarea lui Eusebiu numele lor a ajuns la Floru, care a trecut pomenirea lor în martirologiul său la 17 octombrie, ziua în care martirologiul lui Beda amintea mutarea moaștelor Sfântului Ignatie. În martirologiul său, Ado a mutat pomenirea lor la 18 octombrie și a schimbat textul, numindu-⁠i pentru întâia dată „ucenici ai Domnului”: este probabil că Ado l-⁠a identificat pe Ruf cu fiul lui Simon din Cirene, pomenit în Evanghelia după Marcu, și cu Ruf din epistola pauliană către Romani, dar în nicio serie veche a ucenicilor lui Iisus nu este amintit un Zosim. În realitate, nu există dovezi concrete ca Ruf și Zosim să fie ucenici ai Domnului, iar nici calitatea de mucenici nu poate fi dedusă limpede din scrisul lui Policarp, dar Usuard a luat pentru martirologiul lui aceeași pomenire a lui Ado, și de la Usuard anunțul a trecut în Martirologiul Roman. În Martirologiul Roman reformat după hotărârile Conciliului Vatican II și promulgat în 2001, pomenirea Sfinților Ruf și Zosim se citește la 17 octombrie.