Rufina din Cezareea Capadociei

Sfânta Muceniță Rufina din Cezareea Capadociei a fost mama Sfântului Mucenic Mamant și soția Sfântului Mucenic Teodot, și a murit în temniță, după ce a născut prematur pe fiul ei.

Mamant s-⁠a născut în Paflagonia din părinți evlavioși și nobili, Teodot și Rufina. Pentru mărturisirea deschisă a credinței, părinții au fost prinși de păgâni și închiși în Cezareea Capadociei. Știindu-⁠și neputința trupească, Teodot s-⁠a rugat ca Domnul să-⁠l ia înainte de chinuri; rugăciunea i-⁠a fost ascultată și a murit în temniță. După el a murit Rufina, născând înainte de vreme un fiu, pe care l-⁠a încredințat în rugăciune lui Dumnezeu, cerându-⁠I să-⁠i fie Păzitor și Ocrotitor orfanului. Dumnezeu a ascultat rugăciunea de dinaintea morții a Rufinei: o văduvă creștină bogată, Ammia, a îngropat cu cinste trupurile lui Teodot și Rufinei, iar băiatul l-⁠a luat la ea și l-⁠a înconjurat cu grijă maternă.

Mamant a crescut ca un creștin convins. Mama lui adoptivă i-⁠a dezvoltat darurile firești și l-⁠a dat devreme la învățătura cărții, iar el învăța ușor și cu plăcere, mai priceput decât vârsta lui. Cu vorbe înțelepte și cu pilda lui personală a adus la creștinism pe mulți din cei de vârsta lui. Aflând, cârmuitorul Democrit l-⁠a prins și l-⁠a adus la judecată, dar, din respect pentru neamul lui, nu a îndrăznit să-⁠l chinuiască și l-⁠a trimis la împăratul Aurelian (270-275). Acesta a încercat întâi cu blândețe, apoi cu amenințări să-⁠l abată spre credința păgână, dar zadarnic: tânărul s-⁠a mărturisit fără teamă creștin și a osândit nebunia păgânilor care se închină la idoli neînsuflețiți. Împăratul l-⁠a supus la chinuri cumplite, apoi au vrut să-⁠l înece, dar un înger al Domnului l-⁠a salvat și i-⁠a poruncit să locuiască pe un munte înalt în pustia din apropierea Cezareei. Acolo a făcut o mică biserică și a trăit în înfrânare strictă, post și rugăciune. Fiarele pustiei se adunau la locuința lui și ascultau citirea Evangheliei; se hrănea cu laptele caprelor sălbatice și al cerbilor și, din acest lapte făcând brânză, o dădea săracilor fără plată. Faima vieții lui plăcute lui Dumnezeu s-⁠a răspândit în toată Cezareea, iar cârmuitorul a trimis ostași după el. Neprimind să-⁠l recunoască, ostașii l-⁠au luat drept păstor simplu; sfântul i-⁠a poftit în colibă, i-⁠a ospătat cu lapte și le-⁠a spus singur cum se numește, știind că îl așteaptă mucenicia. Adus înaintea guvernatorului Alexandru, a fost supus unor chinuri lungi și ingenioase, fără să i se frângă voința; l-⁠au întărit cuvintele auzite de sus: „Întărește-⁠te și îndrăznește, Mamant”. Dat fiarelor, fiarele nu l-⁠au atins. Atunci un preot păgân l-⁠a lovit cu o furcă cu trei dinți. Rănit de moarte, sfântul a ieșit din oraș și într-⁠o mică peșteră de piatră și-⁠a dat duhul lui Dumnezeu, Care l-⁠a chemat în auzul tuturor în locașurile de sus (275). Credincioșii l-⁠au îngropat în locul morții lui. Curând creștinii au început să primească de la el ajutor în boli și necazuri. Sfântul Vasile cel Mare, într-⁠o omilie, spune că trebuie pomenit mucenicul de către toți cei care l-⁠au văzut în vedenie, care îl au aici ajutor, care au fost ajutați de el în fapt, care au fost povățuiți din rătăcire, vindecați de boli ori ale căror copii morți au fost înviați.

Sfânta Rufina este pomenită la 15 septembrie, împreună cu Sfinții Mamant și Teodot, după stilul nou.