Sadot și tovarășii săi

Sadot și tovarășii săi sunt cinstiți ca mucenici. Sfântul Sfințit Mucenic Sadot (Șahdost, Sadoc) a fost episcop al Seleuciei-⁠Ctesifon și întâistătător al Bisericii Răsăritului între 341 și 343, în Imperiul sasanid. A fost martirizat în marea prigoană a regelui Șapur al II-⁠lea, împreună cu o sută douăzeci și opt de însoțitori; sinaxarul ortodox îl numără printre sfinții pomeniți la 20 februarie (stil nou), ca Sadoc al Persiei. Izvoarele despre el sunt târzii: Cronica din Seert, din veacul al IX-⁠lea, dă cea mai amplă povestire, iar scurte relatări apar la Bar Hebraeus (cca 1280) și la istorici nestorieni. Toate îl numesc anacronic „catolicos” sau „patriarh”, titluri folosite pentru întâistătătorii Bisericii Răsăritului abia din veacul al V-⁠lea. Este socotit sfânt în mai multe confesiuni răsăritene.