Samson de Dol

Sfântul Ierarh Samson de Dol a fost un monah galez, ucenic al Sfântului Iltud, episcop și întemeietor al unei mănăstiri la Dol, în Bretania, unul dintre cei șapte sfinți întemeietori ai Bretaniei (alături de Pol Aurelian, Tugdual, Brieuc, Malo, Patern și Corentin). S-⁠a născut în jurul anului 490-495 în sudul Țării Galilor și a adormit la Dol în jurul anului 565. A fost unul dintre cei mai mari misionari ai veacului său.

Izvorul principal al vieții lui este Vita sancti Samsonis, scrisă între 610 și 820, pe baza unor materiale mai vechi, care dă amănunte prețioase despre legăturile dintre oamenii Bisericii din Britania, Irlanda și Bretania. Era fiul lui Amon din Demetia și al Annei din Gwent; după o proorocie privind nașterea lui, părinții l-⁠au dat în grija lui Iltud, egumenul de la Llantwit Major, unde a crescut și a învățat. Căutând o nevoință mai aspră, a ajuns monah și egumen al mănăstirii de pe insula Caldey, a vizitat apoi Irlanda, a trecut în Cornwall, unde a fost sfințit episcop de Sfântul Dubriciu, și a întemeiat o obște la South Hill sau la Golant. A mers apoi în insulele Scilly (insula Samson îi poartă numele), în Guernsey, al cărei ocrotitor este, și în cele din urmă în Bretania, unde și-⁠a întemeiat mănăstirea de la Dol.

A obținut excomunicarea regelui Conomor și a mijlocit cu izbândă la regele merovingian Childebert I pentru Judael, fiul înstrăinat al lui Conomor. Se știe că a participat la un sinod la Paris între 556 și 573, când era deja bătrân. Este îngropat în catedrala din Dol, alături de vărul său Magloire. Regele Atelstan (924-939) a obținut o parte din moaștele lui, un braț și o cârjă, pe care le-⁠a pus la mănăstirea sa de la Milton Abbas, în Dorset. Martirologiul roman din 2004 îl pomenește la 28 iulie. La Llantwit se află „Stâlpul lui Samson”, socotit unul dintre cele mai vechi monumente creștine cu inscripție din Britania. Este pomenit la 28 iulie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.