Sanct din Lyon

Sfântul Sfințit Mucenic Sanct din Lyon, diacon din Vienne, a fost unul dintre cei patruzeci și trei de creștini martirizați la Lyon (Lugdunum), în Galia, în anul 177, în vremea împăratului Marcu Aureliu.

Scrisoarea Bisericilor din Lyon și Vienne către Bisericile din Asia și Frigia, păstrată de Eusebiu din Cezareea și atribuită Sfântului Irineu, este cea dintâi mărturie scrisă despre creștinismul din Franța de azi și izvorul principal despre acești mucenici. Ea povestește că păgânii nu îi lăsau pe creștini în case, la băi sau în piață, iar mulțimea îi bătea pe străzi; creștinii au fost duși în piață, interogați în fața poporului și închiși până la sosirea guvernatorului. Unii erau gata de mucenicie, alții se temeau, iar între cei fricoși au apărut martori mincinoși, care au întețit mânia poporului.

Mânia mulțimii, a cârmuitorului și a ostașilor s-⁠a abătut cu deosebire asupra lui Sanct, diacon din Vienne, a lui Matur, de curând botezat, dar deja viteaz ostaș al lui Hristos, a lui Atal din Pergam, mereu sprijin al creștinilor din Lyon, și a tinerei roabe Blandina. Chinuiți cumplit, trupurile lor deveniseră o singură rană deschisă, dar mărturisirea lor a rămas nezdruncinată. Ceasul lor a venit în amfiteatru, în batjocura păgânilor. Matur și Sanct au străbătut toate chinurile: străpunși cu vergi, sfâșiați de fiare, așezați pe scaune de fier înroșite, de pe care carnea prăjită răspândea un fum cumplit. Nimic nu le-⁠a zdruncinat hotărârea, iar Sanct a continuat să mărturisească: „Sunt creștin.” La sfârșitul spectacolului, creștinilor li s-⁠a tăiat gâtul.

Cu ei au fost cinstiți și Sfântul Potin, episcopul Lyonului, Sfântul Pontic, Sfânta Blandina și ceilalți. Mucenicii din Lyon nu se numeau pe ei înșiși mucenici, ci mărturisitori, pentru că adevărați mucenici sunt Hristos și cei dinaintea lor; se rugau pentru chinuitorii lor, ca primul mucenic Ștefan, și pentru cei care se lepădaseră.

Sfântul Sanct este pomenit la 7 august, după stilul nou.