Saturiu de Soria

Sfântul Cuvios Saturiu de Soria (aproximativ 493 până la 568-570) este un pustnic al Spaniei. S-⁠a născut la Soria, într-⁠o familie înstărită vizigotă, și, după tradiție, s-⁠a dedicat unei vieți de singurătate și rugăciune. A îngrijit de părinții săi până la moartea lor, apoi și-⁠a dat moștenirea săracilor și, la patruzeci de ani, s-⁠a retras într-⁠o peșteră de pe dealul Santa Ana (sau Peñalba), în Sierra de Santa Ana, lângă Soria. Acolo a trăit în aspră ascetică și a ridicat o capelă în cinstea Arhanghelului Mihail.

Faima lui s-⁠a răspândit, iar Prudențiu de Armentia i-⁠a cerut sfatul. Prudențiu, atunci un tânăr de cincisprezece ani, i-⁠a fost tovarăș și ucenic în ultimii șapte ani ai vieții pustnicului și l-⁠a îngropat în peșteră. Apoi s-⁠a întors în ținutul lui și a fost ales episcop de Tarazona. Saturiu a fost declarat ocrotitor al Soriei în 1628 și a fost trecut în canonul sfinților Bisericii Catolice în secolul al XVIII-⁠lea. Peștera lui rămâne loc de pelerinaj; schitul este pomenit de Gustavo Adolfo Bécquer în „Raza de lună”. Se pomenește la 2 octombrie, după calendarul apusean (stil nou). Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.