Sava de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Sava de la Valaam a fost unul dintre cei treizeci și patru de monahi și novici ai Mănăstirii Valaam uciși de suedezi la 20 februarie 1578, pentru credința lor ortodoxă. Din viața lui se păstrează doar numele.

Valaam, mănăstirea de lângă granița Novgorodului cu Suedia, a fost de multe ori pustiită de suedezi. După Reforma adusă în Suedia de regele Gustav Vasa, în vremea fiului său Ioan al III-⁠lea, un grup de luterani abia convertiți, care îi urmăreau pe carelienii ortodocși, au trecut pe gheață pe insulă și au atacat mănăstirea. Optsprezece bătrâni și șaisprezece novici au fost uciși pentru statornicie în credință. Numele lor, cu însemnarea „uciși de nemți pe Valaam, bătrâni și slujitori”, au fost trecute într-⁠un sinodic ajuns mai târziu la Mănăstirea Vasilievski; acolo este pomenit monahul Sava.

Un monah valaamit din secolul al XIX-⁠lea a văzut, lângă pustnicia starețului Nazarie, o procesiune de monahi necunoscuți în haine negre, cu fețe luminoase, dar stropiți cu sânge și acoperiți de răni, cântând cântări de înmormântare; iarba nu se călca sub pașii lor. Cu binecuvântarea egumenului Damaschin, în ziua muceniciei lor, 20 februarie (4 martie în stilul nou), se săvârșea la Valaam în fiecare an Liturghia pentru odihna lor veșnică. Au fost canonizați la Soborul Arhieresc Jubiliar din august 2000.

Sfântul Sava este pomenit la 5 martie (zi mobilă), la 3 iunie în Soborul sfinților din Karelia și la 22 august (zi mobilă) în Soborul sfinților de la Valaam, după stilul nou.