Serghie Guskov

Sfântul Cuvios Mucenic Serghie Guskov a fost ieromonah și ecleziarh al Pustiei Raifa de lângă Kazan și a fost împușcat la 10 august 1930. Este sfânt cinstit local în eparhia Kazanului.

Viața monahală În lume Pavel Ivanovici Guskov, s-⁠a născut în 1875 într-⁠o familie țărănească evlavioasă; era fratele monahiei Varvara (în lume Vera Guskova). După școala satului l-⁠a ajutat pe tatăl său la gospodărie și a visat la viața călugărească. La 1 mai 1898 a intrat novice la Pustia Raifa și la 18 iunie 1906 a fost tuns monah. A fost hirotonit ierodiacon în 1909 și ieromonah la 15 aprilie 1910, iar la 12 februarie 1914 a fost întărit în slujba de ecleziarh. În septembrie 1918, la cererea frăției, a fost numit stareț în exercițiu și a trebuit să conducă viața mănăstirii într-⁠o vreme grea: slujbele se făceau în biserici jefuite. După ce, din iulie 1920, staret a fost arhimandritul Teodosie (Luzghin), părintele Serghie a ținut de mai multe ori locul acestuia.

Închiderea mănăstirii și arestările Mănăstirea a fost închisă în iunie 1928. Țăranii din satele din jur au alcătuit o obște în care au intrat șapte din cei treizeci de foști locuitori, iar biserica Raifa a devenit biserică parohială. Părintele Serghie s-⁠a așezat în satul Belo-⁠Bezvodnaia. Monahii au continuat să facă Tainele, să spovedească, să boteze, să înmormânteze și chiar să slujească Liturghia, uneori în biserică, alteori acasă. În 1929 au început arestările, sub pretextul că unii monahi ascundeau vasele bisericești. Părintele Serghie a fost arestat și, la interogatoriu, a spus că nu predase potirul pentru Sfânta Împărtășanie din motive religioase, căci nu-⁠l putea da el însuși. La 20 decembrie 1929 a fost eliberat pe neașteptate, sub obligația de a nu pleca; aceasta a fost, se arată, un calcul al autorităților pentru a liniști mânia țăranilor și a vedea cum se poartă ceilalți monahi.

La 23 ianuarie 1930 au avut loc noi arestări în Belo-⁠Bezvodnaia: nouăsprezece oameni, toți monahii aflați acolo și câțiva clerici. Părintele Serghie a fost arestat cu sora lui, monahia Varvara, și dus la Kazan. Împotriva monahilor s-⁠au ridicat trei învinuiri: agitație, uciderea a șapte ostași ai Armatei Roșii în 1918, la care nu luase parte niciun monah din Raifa, și ascunderea averii mănăstirii. La 20 februarie 1930 troica OGPU a Republicii Tătare i-⁠a osândit la moarte. După împușcarea a cinci mucenici la 5 aprilie, pe părintele Serghie l-⁠au chinuit încă luni de zile, ca ecleziarh și fost stareț în exercițiu, ca să afle unde ascunsese odoarele sacristiei, dar n-⁠au aflat nimic. A fost împușcat la 10 august 1930; se povestește că, scos din celulă, nu mai putea merge singur și doi paznici l-⁠au târât de subsuori.

În 1996 a fost trecut între sfinții cinstiți local ai eparhiei Kazanului. Sursa spune că pomenirea lui se face la 14 ianuarie (stilul vechi), în ziua cuvioșilor părinți uciși în Sinai și Raifa, adică la 27 ianuarie în stilul nou; este pomenit și la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 17 octombrie în Soborul sfinților din Kazan.