Serghie Skvorțov din Drezna

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Skvorțov din Drezna a fost preot în așezarea Drezna, regiunea Moscova, și a murit într-⁠un lagăr la 25 martie 1943.

Arestarea

S-⁠a născut la 4 iulie 1896 în satul Smolnikovo, ținutul Klin, în familia sobarului Iosif Skvorțov și a soției sale Ecaterina. A absolvit în 1914 seminarul învățătoresc și a lucrat ca învățător la clasele mici. S-⁠a căsătorit curând cu Claudia Nikolaevna Mihailova, fiica unui funcționar de cale ferată; au avut trei copii: Lidia, Nicolae și Alexandru. În 1918, când Biserica era scoasă în afara legii, a fost hirotonit diacon, iar în 1926 preot la biserica Sfintei Muceniță Parascheva Vinerea din Drezna, raionul Orehovo-⁠Zuievo, unde a slujit până la arestare; la începutul anilor treizeci a fost numit paroh. Enoriașii îl iubeau pentru că își da toată vremea parohiei și făcea gratuit slujbele celor fără avere. În 1926 renovaționiștii au încercat să ia biserica, dar a apărat-⁠o; apoi autoritățile au hotărât s-⁠o închidă, iar el a luptat prin demersuri și drumuri la Moscova până când biserica a fost păstrată; ea a fost închisă abia în 1953. I s-⁠a cerut să-⁠și lepede rangul printr-⁠o declarație în ziar, spunând că nu crede în Dumnezeu, iar el a respins cu indignare; i s-⁠a sugerat să plece, dar a răspuns: „Unde să plec? Cum voi privi poporul în ochi?”

Închisoarea și moartea

În primăvara lui 1937 s-⁠a îmbolnăvit gravă soția lui, Claudia, boala prefăcându-⁠se în tuberculoză, și ea a murit, lăsând trei copii de paisprezece, doisprezece și nouă ani, care au rămas cu tatăl și cu bunica Ecaterina Nikitična. Părintele Serghie a fost arestat la 28 septembrie 1937, după ce slujise Liturghia de hram la biserica Marelui Mucenic Nichita din Kabanovo, unde fusese arestat puțin înainte prietenul lui, protoiereul Vasile Maximov. La miezul nopții cineva a bătut la fereastră. El așteptase de mult clipa și a spus calm că vin după el. Trei oameni ai NKVD au făcut percheziție și i-⁠au spus să-⁠și ia ce are mai călduros. Copiii și bunica au plâns; el i-⁠a binecuvântat pe toți și a plecat. Arestul tatălui a zdruncinat copiii, iar fetița, scoasă din fire, a început să strige după ajutor, încât cei de la NKVD au tras în aer ca s-⁠o liniștească.

Întâi a fost închis la Pokrov, unde bunica și copiii îi aduceau hrană și haine; odată el le-⁠a trimis lenjeria și o șuviță de păr, iar copiii au înțeles că i-⁠au tuns capul. Apoi a fost mutat la Taganka, în Moscova. Un martor, fotograful Țvetkov, a spus că el, folosindu-⁠și rangul, are adesea convorbiri cu credincioșii. Secretarul sovietului din Drezna a spus că el face agitație antisovietică și a susținut legătura cu preotul Maximov, arestat nu de mult. La 3 și 4 octombrie a fost interogat despre afirmațiile lui Maximov și despre pretinsa agitație; a răspuns că nu a avut legături contrarevoluționare cu el și a negat tot. Ancheta s-⁠a încheiat la 5 octombrie, iar la 13 octombrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr. Din Taganka a fost trimis la Bezîmianlag. În 1943 copiii au primit ultima lui scrisoare: „Dragii mei copii, treburile mele merg rău, m-⁠am îmbolnăvit de dizenterie.” A murit în Bezîmianlag la 25 martie 1943 și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Este pomenit la 25 martie și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.