Serghie Stanislavlev

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Stanislavlev a fost protodiacon la biserica Nașterea Maicii Domnului din Vladîkino, lângă Moscova, și a adormit în lagăr, de istovire, la 16 noiembrie 1942.

S-⁠a născut la 4 septembrie 1884 în satul Vanteevka (azi orașul Ivanteevka), în familia preotului Grigorie Stepanovici Stanislavlev, care a slujit la biserica Mântuitorului cel Prea Milostiv din 1879 până la moartea sa, în 1905. Împreună cu soția Elisabeta, el a crescut patru copii: Nicolae, Constantin, Serghie și Elisabeta; fiii au dus mai departe lucrarea de luminare a tatălui. Serghie a absolvit în 1900 școala duhovnicească de la Donskoi și în 1906 Seminarul din Moscova, apoi patru ani a fost învățător și s-⁠a căsătorit cu Alexandra Nikolaevna Petropavlovskaia, fiica unui preot din Perovo. În 1910 a fost hirotonit diacon la biserica Sfânta Maria Magdalena din Serghiev Posad, iar în 1913 a fost mutat la biserica Sfânta Maria Magdalena din Piața Kudrinskaia, Moscova. În zilele din octombrie 1917, piața a fost un centru al luptelor, biserica a fost distrusă și slujbele au încetat. Familia avea deja doi fii, de șase ani și de un an. La începutul lui 1918 a cerut mutarea la Mănăstirea Înălțării din Kremlin, dar în martie bolșevicii s-⁠au instalat în Kremlin și maicile au trebuit să plece. A cerut apoi o mutare în ținutul Klin, la biserica Înălțării. La sfârșitul lui 1924 a fost mutat la biserica Nașterea Maicii Domnului din Vladîkino; familia avea deja trei copii.

Timp de treisprezece ani preotul Ioan Hrustalev și diaconul Serghie au slujit împreună, făcând toate slujbele cerute de sătenii. În acest timp a fost ridicat protodiacon. În 1937 slujitorii bisericii au fost arestați; martori mincinoși au spus că clericii formaseră un grup criminal pentru răsturnarea puterii, iar mai târziu martorii au recunoscut că depuseseră sub presiunea anchetatorilor. La interogatoriu protodiaconul și-⁠a negat categoric vina și a întrebat ce fapte susțin acuzațiile; răspunsul a fost scurt: „Faptele se vor găsi.” La 5 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr. Condițiile grele de muncă i-⁠au dărâmat sănătatea și a fost mutat la secția invalizilor din Lagărul Feroviar Amur, unde a adormit la 16 noiembrie 1942, de istovire. Exact după cincisprezece ani, la 16 noiembrie 1957, procurorul general adjunct al URSS a cerut Tribunalului orașului Moscova anularea hotărârii troicii privind pe Hrustalev, Stanislavlev și Nekrasov, pentru nedovedirea acuzațiilor.

A fost canonizat prin hotărârea Sfântului Sinod din 27 martie 2007, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 16 noiembrie și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.