Serghie Uspenski

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Uspenski a fost protoiereu la Moscova, fost solist și ascet în lume, și a fost împușcat la Butovo la 19 decembrie 1937. Chipul lui apare în tabloul lui Pavel Korin „Rusia care pleacă”.

Tinerețea

S-⁠a născut în 1878 la Mojaisk, a învățat la școlile duhovnicești de la Donskoi și Zaikonospasski, iar în 1898 a absolvit Seminarul din Moscova, unde a lucrat încă patru ani ca supraveghetor. Avea un glas foarte frumos și înzestrări artistice și în 1900 a fost primit fără concurs ca solist la Teatrul Bolșoi, dar viața de artist nu i-⁠a plăcut, atras de viața duhovnicească. Din 1901 a fost psalt la biserica Sfântului Papă Clement de pe strada Piatnițkaia și s-⁠a căsătorit cu Ana Petrovna Rozanova; au avut trei copii.

Slujirea

În 1904 mitropolitul Vladimir al Moscovei l-⁠a hirotonit diacon la biserica Acoperământului de pe Lîșcikova Gora; în 1910 a fost mutat la biserica icoanei Maicii Domnului „Rugul Aprins”, în 1917 a fost ridicat protodiacon, iar la 30 august 1920 a devenit preot. În 1919-1922 a îmbinat slujirea cu munca la o secție a căii ferate. În 1924 a fost ridicat protoiereu și numit paroh al bisericii Rugul Aprins, care a fost distrusă în 1929, cărămizile ei fiind folosite la asfaltarea străzilor Moscovei. Apoi a slujit la biserica Spas-⁠Peski de pe Arbat, unde slujise ani de zile unchiul său, protoiereul mitrofor Serghie Vasilievici Uspenski, decan principal al Moscovei, mort în 1930, iar când aceasta a fost închisă, la biserica Sfântul Nicolae „pe Șcepî”, lângă Piața Smolenskaia. Enoriașii îl numeau „ascet al duhului în lume”, om bun și binevoitor, care a ajutat multe familii de reprimați. Se știe că mulți ani a întreținut familia protoiereului Zabavin, parohul bisericii Rugul Aprins, închis la Solovețki, și prin mâinile lui treceau multe daruri pentru cei persecutați.

Arestările și moartea

La 29 ianuarie 1933, înainte de Liturghia târzie, a fost chemat la un bolnav să-⁠l împărtășească, iar la ieșirea din biserică i s-⁠a spus să urce într-⁠o mașină și a fost dus la Lubianka, cu Sfintele Daruri și cu crucea pectorală. A fost învinuit că ar fi membru al unei organizații contrarevoluționare de tineret creștin, că a luat parte la adunări ilegale și a făcut agitație antisovietică. La 10 aprilie 1933 Consfătuirea Specială l-⁠a condamnat la trei ani de exil în Ținutul de Nord, la Kargopol, apoi la Vologda. După un an a fost eliberat din pricina bolii, cu interdicția de a locui în șase regiuni centrale; s-⁠a așezat la Mojaisk, întreținut de fiul său. A fost arestat din nou la 30 noiembrie 1937 și dus bolnav în închisoarea orașului, iar troica NKVD l-⁠a condamnat pentru „atitudine dușmănoasă față de puterea sovietică și activitate contrarevoluționară”. A fost împușcat la 19 decembrie 1937 pe poligonul Butovo.

Este pomenit la 20 decembrie și, după stilul nou, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.