Sever din Antrodoco

Sever din Antrodoco (Severo di Antrodoco) a fost un preot și sfânt care a binevestit valea Antrodoco, în veacurile al IV-⁠lea și al V-⁠lea. Papa Grigorie cel Mare îl pomenește pe scurt în cartea întâi a Dialogurilor, numindu-⁠l bărbat de viață cu totul vrednică de admirație. Cu toată sărăcia știrilor, existența lui se distinge prin smerenie și hărnicie: în povestirea lui Grigorie, Sever este înfățișat tăind vița de vie. Cea mai însemnată minune a lui este învierea unui mort, în a cărei povestire se află și o curioasă înfățișare a lumii de dincolo.

Până în secolul al X-⁠lea, trupul sfântului s-⁠a odihnit la Antrodoco, iar moaștele au fost apoi mutate la Trier. Cultul s-⁠a răspândit repede prin monahii equizieni în provincia Valeria; sunt locuri închinate lui Sever în Abruzzo, la Arischia și la L'Aquila. Pomenirea liturgică este la 15 februarie. Sfânt al Bisericii nedespărțite, cinstit în Apus.