Silvan din Kazan

Sfântul Mucenic Silvan din Kazan se numără printre mucenicii ruși și tătari uciși pentru Hristos la Kazan, în anii 1552-1553, la căderea orașului.

Mucenicii din Kazan, Ioan (1529), Ștefan, Petru (1552), Boris, Iacov, Teodor, Silvan, Teodor, Vasile, Teodor, Dimitrie, Mihail, Ioan și Vasile (1552-1553), ortodocși ruși și tătari, au suferit pentru Hristos în Kazan de la agareni, răbdând chinuri cumplite și moarte pentru statornicia în credința ortodoxă. Tradiția a păstrat unele amănunte despre Ioan (pomenit în special la 6 februarie) și despre Ștefan și Petru (pomeniți în special la 6 aprilie). Despre ceilalți se cunosc doar numele: Boris (Saltîkov), Iacov (Evstafiev), Teodor (Curkin), Silvan (Vasiliev), Teodor (Baklanovski), Vasile (Constantinov), Teodor (Constantinov), Dimitrie (Constantinov), Mihail (Kuzminski) și Ioan (Fiodorov), apoi Vasile. Mucenicia lor se datează din 1552-1553.

O scurtă povestire despre Ioan, Ștefan și Petru a fost trecută în scrisoarea mitropolitului Kazanului Ermoghen, mai târziu patriarh și sfințit mucenic, către patriarhul Iov. Răspunsul patriarhului, din 3 februarie 1592, spunea că cei uciși lângă Kazan sunt trecuți în Sinodicul cel mare și pomenirea lor se face în a doua zi a Acoperământului Maicii Domnului. Silvan este pomenit la 15 octombrie, după stilul nou; nu este trecut în Mineiul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.