Simeon din Tesalonic

Sfântul Cuvios Simeon din Tesalonic a fost, împreună cu fratele său Teodor, întemeietorul mănăstirii Mega Spileon (Marea Peșteră) din Peloponez, iar pastorița Eufrosina este cinstită alături de ei.

Nevoința

Simeon și Teodor s-⁠au născut la începutul secolului al IV-⁠lea la Tesalonic, din părinți evlavioși și învățați, și au studiat teologia, filosofia, retorica și poezia. Pe atunci înflorea nevoința pustnicească și tinerii, înflăcărați de pildele ei, au început viața monahală: întâi pe muntele Olimp, apoi pe Ossa și Pelion. Au cercetat nevoitori de pe peninsula Athos și au călătorit în Țara Sfântă și la Sinai. La întoarcerea de la Sinai, la Ierusalim, au primit preoția, hirotoniți de episcopul Maxim al Ierusalimului. La Ierusalim amândoi au avut același vis: Maica Domnului, însoțită de apostolii Pavel, Andrei și Luca, le poruncea să meargă în Ahaia și să găsească acolo icoana ei zugrăvită de Sfântul Luca. Cu binecuvântarea episcopului, au plecat spre coasta de nord-⁠est a Peloponezului, unde propovăduiseră trei apostoli: Pavel la Corint, Andrei la Patras și Luca în ținuturile din afară ale Ahaiei.

Icoana descoperită

În Ahaia au cerut lui Dumnezeu să le arate drumul, iar în aceeași noapte, în vis, Domnul le-⁠a poruncit să meargă la râul Buras, la două ore de mers, și să găsească acolo o pastoriță credincioasă, pe nume Eufrosina, care îi va duce unde este icoana. A doua zi dimineața pastorița îi aștepta și i-⁠a salutat pe nume. Uimiți de înainte-⁠vederea ei, nu îndrăzneau să se apropie. Observând aceasta, Eufrosina a chemat în ajutor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și a lovit cu toiagul stânca pe care ședea; numaidecât a țâșnit din stâncă un izvor cu apă curată, ce poartă și azi numele ei. Ea le-⁠a povestit că locuiește în satul vecin, Galata, și își paște adesea turma tatălui ei lângă o stâncă înaltă. De două ori văzuse o capră din turma ei urcând pe stâncă, la intrarea într-⁠o peșteră, și întorcându-⁠se cu botul ud. Eufrosina a bănuit că acolo e izvor și s-⁠a cățărat; trecând prin desiș până la gura unei peșteri uriașe, a auzit pe cineva strigând-⁠o pe nume. S-⁠a uitat în jur și a văzut sus, pe perete, icoana Maicii Domnului, de unde glasul i-⁠a poruncit să aștepte sosirea părinților Simeon și Teodor. Monahii au urcat în peșteră și au găsit totul întocmai. Au luat cu evlavie icoana, au scos-⁠o și s-⁠au întors să curețe peștera. Au dat foc tufișurilor și gunoaielor, așteptând la intrare, când de acolo a zburat ca pe aripi un șarpe uriaș, stârnit de foc și fum. Frații și Eufrosina s-⁠au dat înapoi cu frică, dar din icoană a țâșnit un fulger și a pironit șarpele la pământ. Înăuntru au găsit o masă pe care, potrivit tradiției, Sfântul Luca însuși săvârșise Liturghia și scrisese Evanghelia. După o vreme au lărgit peștera și au zidit o capelă și câteva chilii.

Mănăstirea

Vestea icoanei s-⁠a răspândit pe întreaga peninsulă, creștinii veneau să se închine, iar prin icoană Domnul a făcut multe minuni. În jurul lui Simeon și Teodor s-⁠au adunat monahi, iar ei au străbătut Peloponezul propovăduind și îndemnând oamenii la creștinism. Pe vremea lui Iulian Apostatul frații au fost alungați pentru scurt timp, dar după moartea lui s-⁠au întors. Amândoi au adormit la Mega Spileon. Eufrosina și-⁠a zidit o chilioară lângă peșteră și a trăit în ea ca pustnică până la sfârșit.

Sfântul este pomenit la 31 octombrie, după rânduiala greacă, în stilul nou; nu este trecut în Mineiul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.