Simeon Făcătorul de minuni

Sfântul Cuvios Simeon Făcătorul de minuni a fost un monah georgian, crescut în mănăstirea David Gareji, unde s-⁠a nevoit mulți ani ca simplu monah, până la adânci bătrâneți, când a fost ales egumen. Se distingea prin virtute și prin smerenie, iar Domnul i-⁠a dat darul facerii de minuni.

Odată s-⁠a îmbolnăvit de moarte și a stat fără suflare mai bine de un ceas. Apoi, din rânduiala dumnezeiască, s-⁠a sculat și a împărțit toate lucrurile lui părinților din mănăstire, ca să-⁠l aibă în pomenire. Aflând de această minune, Sfântul Serapion a alergat la egumenul Simeon, părintele lui duhovnicesc, și, luminat de harul proorociei, l-⁠a mângâiat cu cuvintele: „Părinte cinstit, dă-⁠mi sfintele tale mâini să le sărut. Cât aș dori să îngroape ele țărâna trupului meu nevrednic. Dar tu pleci acum din lumea aceasta înaintea mea. Vei merge, părinte, dar fără tine nu voi rămâne mult pe pământ; în curând te voi urma."

Părinții și-⁠au luat rămas-⁠bun de la el pentru ultima oară. Simeon și-⁠a rânduit treburile mănăstirii și a adormit în pace în anul 1773, la o săptămână după ce se însănătoșise de boala de moarte.

Este pomenit la 4 septembrie.