Simeon Turkin

Sfântul Mucenic Simeon Turkin a fost epitrop al bisericii Adormirii din satul Simbuhovo, lângă Moscova, și a fost împușcat la Butovo la 23 septembrie 1937, odată cu preotul Petru Iurkov.

S-⁠a născut la 1 februarie 1870 în satul Simbuhovo, ținutul Vereia, în familia țăranului Iacov Turkin. A făcut școala sătească; între 1894 și 1897 a slujit în armată cu rang de subofițer, apoi câteva luni a fost jandarm la Naro-⁠Fominsk și mai apoi a trăit în satul natal, unde a fost un timp staroste de volost. În 1918 a fost martor la răscoala țăranilor din ținutul Vereia; auzind de nemulțumire, a mers să vadă, a încercat să-⁠i convingă pe țărani să se împrăștie, dar nu l-⁠a ascultat nimeni. Mai târziu a fost prins de un detașament de letoni și trimis sub pază la Vereia, dar după interogatoriu a fost eliberat. În anii douăzeci a organizat o echipă de zidari și a luat comenzi de case. În 1933 a fost ales epitrop al bisericii Adormirii din Simbuhovo.

Spre sfârșitul anilor treizeci a început o prigoană fără milă. Preotul bisericii, Petru Alexeevici Iurkov, născut în 1880 în satul Vâșegorod, rânduit diacon și mai apoi preot în 1926 și mutat la Simbuhovo, și epitropul Semion Iacovlevici Turkin au fost arestați la 8 septembrie 1937. Martorii de serviciu au declarat că preotul, folosind sărbătorile, îndemna colhoznicii să se întoarcă la credință, spunând că va veni vremea și va fi târziu. La interogatoriu preotul a negat orice activitate contrarevoluționară, iar Turkin a spus că în cei patru ani de epitropie a avut legături cu părintele doar pentru lucrul împreună și nu au făcut agitație. Întrebat despre vorba de la ceainărie, din timpul proiectului constituției staliniste, unde ar fi spus că partidul s-⁠a dezmeticit și a dat drepturi Bisericii, a răspuns că un om i-⁠a spus acolo că vor închide biserica, iar el a răspuns că acum nu o vor mai închide, de vreme ce li s-⁠a dat libertate și Biserica a fost despărțită de stat, și că nu a spus nimic mai mult. Preotul Petru și epitropul Simeon au fost condamnați la moarte, împușcați la 23 septembrie 1937 și îngropați într-⁠un mormânt necunoscut la Butovo.

Este pomenit la 23 septembrie și, după stilul nou, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.