Socrate din Tiberiopole

Sfântul Cuvios Mucenic Socrate din Tiberiopole a fost monah al unei frății din Tiberiopole (azi Strumița) și a primit cununa muceniciei în anul 361, în prigoana lui Iulian Apostatul, împreună cu cincisprezece frați.

În a doua jumătate a veacului al IV-⁠lea la Tiberiopole înflorea o frăție monahală. În timpul persecuției lui Iulian Apostatul, în 361, șaisprezece dintre membrii ei au murit pentru Hristos: episcopii Teodor și Timotei, preoții Teodor, Ioan, Nichifor, Petru și Serghie, diaconii Vasile și Toma, monahii Daniel, Eusebiu, Ierofei, Comasie, Socrate, Haritón și Etimasie. Locuitorii le-⁠au păstrat amintirea. După primul război balcanic, când Strumița a trecut la Bulgaria, grecii din oraș s-⁠au mutat în 1913 la Kilkis și în alte locuri din Macedonia și au luat cu ei o parte din sfintele moaște: mâna preotului Petru, unul dintre cei șaisprezece, care se află de atunci în biserica din Kilkis ce îi poartă numele. Slujba în cinstea lor a fost tipărită de trei ori, în 1741, 1830 și 1930, iar în 1967 cei șaisprezece mucenici din Tiberiopole au fost proclamați ocrotitorii orașului Kilkis.

Socrate este pomenit la 11 decembrie, după rânduiala greacă, în stilul nou; nu este trecut în Mineiul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.