Sofian

Sfântul Sofian a fost episcop al Drinopolei și al Argirocastrului, în Epir, și a adormit la 26 noiembrie 1711. Biserica îl pomenește la aceeași dată (stil nou, calendarul grec). A fost o personalitate însemnată a vremii și este socotit înaintemergătorul Sfântului Cosma Etolianul.

S-⁠a născut probabil în satul Politsani, din ținutul Pogoni, în Epirul de Nord. În 1672 a întemeiat o școală la mănăstirea Sfântul Atanasie din împrejurimi. Pe vremea lui, trecerile la islam erau foarte dese, iar el mergea din sat în sat și îi îndemna pe oameni să păstreze tradiția și credința. În 1711, cu câteva luni înainte de moarte, s-⁠a retras din îndatoririle arhierești și s-⁠a făcut monah, ca să se dăruiască numai predicii și lucrării misionare. Prin firea lui era respectat și de musulmani: se povestește că o tânără musulmană, disperată că și-⁠a pierdut fesul brodat cu monede de aur, a venit la el, iar el, rugându-⁠se, i-⁠a arătat că fesul stă într-⁠un cuib de berze; ea l-⁠a găsit acolo.

Un alt semn al lui îl vestesc izvoarele istorice și mărturiile orale: un trecător necredincios, ascultând o minune povestită de monahi, și-⁠a arătat îndoiala. Sofian a pus să i se aducă trei bucăți arse de lemn de cireș din cămin, le-⁠a sădit în curte și a spus că vor înflori și vor rodi până în primăvara următoare. Prin rugăciunile lui, lemnele au prins rădăcini, au dat frunze și roade, și se află și astăzi în curtea mănăstirii, care poartă azi numele Sfinților Atanasie și Sofian. Capul cinstit și moaștele sfântului sunt păstrate în biserica Sfinților Arhangheli din Politsani, unde au fost mutate pentru siguranță de preotul Eftimie Kalamas și de săteni.