Solina

Sfânta Solina (numită și Solena) este fecioară și muceniță originară din Poitou, în Franța, canonizată de Biserica Catolică și pomenită la 17 octombrie. Se pare că se știu foarte puține lucruri precise sau sigure despre viața ei.

După Charles-⁠Auguste Auber și bolandiști, ar fi fost dintr-⁠o familie gallo-⁠romană înstărită, care voia s-⁠o căsătorească avantajos. Încă din tinerețe s-⁠ar fi apropiat de grupul ucenicilor Domnului condus de Sfântul Martial, întâiul episcop al Limoges-⁠ului, care a adus-⁠o la botez și la voturile fecioriei. Ea a fugit și a ajuns, călăuzită de Pronie, la un pelerinaj marial la Chartres, unde s-⁠a așezat, a adus la credință pe mulți păgâni, mai ales femei, și a unit pe noii creștini. Autoritățile romane au arestat-⁠o și, pentru că nu s-⁠a lepădat de credință, a murit mucenică în acel oraș. Unele izvoare așază mucenicia la sfârșitul secolului al III-⁠lea, în jur de 290, altele în anul 80.

Numele ei îl poartă satul Sainte-⁠Soline din Poitou și satul Sainte-⁠Soulle din Charente; biserica Sfântul Petru din Chartres are un vitraliu cu chipul ei.