Ștefan din Hirsa

Sfântul Cuvios Ștefan din Hirsa a fost unul dintre cei treisprezece cuvioși părinți sirieni care au adus monahismul în Georgia în a doua jumătate a veacului al VI-⁠lea, ucenicul cuviosului Ioan din Zedazeni.

Cuviosul Ioan din Zedazeni și cei doisprezece ucenici ai lui, Aviv, Antonie, David de la Garedja, Zenon, Tadeu, Isse, Iosif, Isidor, Mihail, Pirus, Ștefan și Șio, au fost nevoitori sirieni (capadocieni) și întemeietorii monahismului georgian, veniți în Georgia din Capadocia la mijlocul veacului al VI-⁠lea. Cei treisprezece părinți au fost probabil georgieni, învățați în vestita Lavră a Sfântului Simeon Stâlpnicul și în alte mănăstiri din Siria și Mesopotamia, ca să se întoarcă în patrie și să-⁠i ajute luminarea creștină. Ioan din Zedazeni, capul lor, învățase în Antiohia. A primit monahismul tânăr și s-⁠a dat vieții retrase, câștigând blândețe, smerenie și darul minunilor. Faima nevoințelor i-⁠a adunat mulți ucenici, dintre care a ales prin sorți doisprezece. Într-⁠un vis, Maica Domnului i-⁠a poruncit să-⁠și trimită ucenicii prin Georgia să vestească Cuvântul lui Dumnezeu. Unii au plecat în Kahetia (Zenon, iar mai târziu Ștefan), alții în Cartalinia (Pirus, Mihail, Tadeu și Isidor). Ei au învățat poporul, au risipit întunericul superstiției, au nimicit idolii și capiștile ce mai rămăseseră în strâmtorile munților și au înălțat sfânta cruce și sfinte biserici.

Sfântul Ștefan, „încununat cu putere și cunoaștere”, după lungi osteneli apostolești în Kahetia de Jos, a întemeiat o mănăstire lângă localitatea Hirsa. A fost îngropat în catedrala închinată Sfântului Întâi Mucenic Ștefan, în partea stângă a altarului, lângă jertfelnic. Ioan din Zedazeni a adormit între anii 557 și 560, pe vremea catolicosului Macarie, într-⁠o peșteră pe muntele Zedazeni, unde cerul i s-⁠a deschis la sfârșit, iar cutremurele nu au încetat până când ucenicii nu au dus trupul în locul ales de el.

Ștefan este pomenit la 20 mai, după stilul nou.