Ștefan Kuskov

Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan Kuskov a fost ieromonah în regiunea Tver și a fost împușcat la 17 septembrie 1937 pentru că mersese cu molitfa pe la casele credincioșilor. A fost canonizat în 2000.

Ștefan (Stepan Ivanovici Kuskov) s-⁠a născut la 10 decembrie 1870 în orașul Vîșnii Voloceok, gubernia Tver, în familia unui meșter de strunguri. După școală a intrat în mănăstire, unde a făcut ascultarea de cântăreț, iar în 1898 a primit tunderea monahală. Frământările de după 1917 l-⁠au prins la Petropavlovsk; tăiat de eparhia Tverului de linia frontului, a slujit ca psalt la biserică. Orașul era cucerit când de roșii, când de albi; unii preoți plecau cu albii, alții erau uciși de bolșevici, iar preoții lipseau; monahul Ștefan a fost hirotonit ieromonah. După plecarea albilor a trecut mai întâi la Kuban, apoi s-⁠a întors în eparhia Tverului și a fost trimis la biserica din satul Nikolskoe, raionul Belo-⁠Omut. Prigoana s-⁠a întețit. În 1934, după Paști, a mers ca de obicei cu molitfa pe la casele credincioșilor țărani; până atunci autoritățile nu se împotriviseră, dar acum sovietul l-⁠a amenințat cu arestarea. În 1936 puterea sovietică a început o nouă prigoană, îndreptată anume împotriva Bisericii Ortodoxe; mulți arhierei și clerici au fost scoși din registru, iar părintele Ștefan și-⁠a pierdut locul la biserică.

A fost arestat printre primii, după hotărârea statului de a nimici preoții ortodocși. A doua zi, la 7 august 1937, anchetatorul a întrebat-⁠o pe gazda la care locuia: ea a declarat că l-⁠a auzit plângându-⁠se de viața de azi, spunând că autoritățile își bat joc de popor, silindu-⁠l să muncească zi și noapte, mai rău ca la clacă. Al doilea martor a fost președintele sovietului din raza bisericii, care a spus că părintele mergea prin case de sărbători religioase, deși i se interzisese, și că probabil făcea agitație antisovietică. La interogatoriu părintele Ștefan a răspuns că a mers într-⁠adevăr prin curți ca să facă slujbe, dar că nu a făcut agitație despre război apropiat și căderea puterii sovietice și nu se recunoaște vinovat, iar despre o organizație contrarevoluționară condusă de foști moșieri nu știe nimic. În aceeași zi anchetatorul a scris că preotul „face agitație răzvrătitoare”. La 13 septembrie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 17 septembrie 1937 a fost împușcat.

Este pomenit la 17 septembrie și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 18 iulie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Tver.