Ștefan Lukanin

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan Lukanin a fost preot în satul Colcedan, în Ural, și a fost împușcat în 1918 la stația Sinara, împreună cu diaconii Gheorghe Begma și Nestor Gudzovski, pentru că au refuzat să primească noua putere fără Dumnezeu.

Preotul și cei doi diaconi slujeau la biserica parohială a Întâmpinării Domnului din Colcedan, raionul Kamensk. Au refuzat să primească noua putere fără Dumnezeu și nu s-⁠au lepădat de Dumnezeu; pentru aceasta au fost duși la stația Sinara și împușcați. Potrivit unei versiuni, maicile i-⁠au îngropat pe slujitorii uciși în curtea bisericii; despre ei sursele nu spun mai mult. În august 2009, la nouăzeci de ani de la moartea lor, în centrul satului, lângă monumentul eroilor din războiul mondial, a fost așezată o cruce de lemn cu numele noilor mucenici din Colcedan, iar egumenul Nestor de la Mănăstirea Schimbării la Față din Kamensk-⁠Uralski și preotul Nicolae de la catedrala Sfintei Treimi au slujit o molitfă, la care au fost de față maici, reprezentanți ai administrației și urmașii diaconului Gheorghe Begma, cei care au avut inițiativa crucii. Nepotul nepotului diaconului spune că fiica lui Gheorghe, Nina, mergea des la Colcedan, știind că acolo e mormântul tatălui, și a păstrat arhiva foto a familiei Begma, astfel încât se știe cum arătau mucenicii din Colcedan. În satul lor fuseseră două biserici, cea a mănăstirii de fete a Acoperământului și biserica uriașă a Întâmpinării Domnului, din centru, dar au fost șterse de pe fața pământului. Mănăstirea de bărbați a Schimbării la Față are acolo un metoc și intenționează să amenajeze locul de lângă cruce.

Ștefan este pomenit la 23 iulie, și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 11 februarie în Soborul sfinților din Ekaterinburg.