Tamara Provorkina

Sfânta Cuvioasă Muceniță Tamara Provorkina a fost monahie la Ivanovo-⁠Voznesensk și a fost împușcată în Kazahstan la 15 decembrie 1937, împreună cu monahia Margareta (Zacearin).

Viața Tamara (în lume Evdochia Ivanovna Provorkina) s-⁠a născut la 20 februarie 1880 în satul Anohino, ținutul Egorievsk, gubernia Riazan, într-⁠o familie de țărani, fiica unui preot după alt scurt rezumat. La cincisprezece ani a venit la comunitatea de fete a Vladimirului, întemeiată în 1901 la Ivanovo-⁠Voznesensk, și s-⁠a nevoit acolo până la închiderea ei în 1928. În 1916 comunitatea a devenit mănăstirea icoanei Maicii Domnului de Vladimir, cu aproape o sută de maici. Evdochia a primit tunderea monahală cu numele Tamara. Pe sora ei Ana, rămasă orfană, a luat-⁠o novice în mănăstire. În 1918 mănăstirea a fost prefăcută în artel, în anii douăzeci o parte din clădiri a fost luată pentru cămin studențesc, iar maicile și novicele au fost mutate în trapeză. În 1927 clădirile au fost pregătite ca barăci pentru o escadrilă de aviație, iar biserica a fost închisă. Maicile au lucrat la Comisia pentru copii surdomuți, făcând lucru de mână, cu banii cărora cumpărau case în comun. După închiderea mănăstirii, Tamara s-⁠a așezat cu stareța Augusta și cu monahiile Caleria și Ierofei într-⁠o casă mică zidită de ele, pe strada a 5-a Aviațională. Nu a părăsit nevoința monahală, a fost potrivnică renovaționismului și a ținut rânduielile Bisericii Ortodoxe.

Arestările și mucenicia La 9 mai 1932 a fost arestată sub învinuirea de răspândire de zvonuri și închisă la Ivanovo. Au fost interogate și alte maici, precum și vecini, dar nimeni nu a confirmat acuzația; singurul fapt era că maicile cântau uneori cântări religioase, și la 5 iunie a fost eliberată. A doua oară a fost arestată la 22 martie 1937 cu alte maici și novice ale mănăstirii și învinuită că „era membră a unui grup contrarevoluționar de clerici și monahi, păstra și răspândea cartea biserico-⁠monarhistă Protocoalele înțelepților Sionului, făcea agitație antisovietică și răspândea zvonuri provocatoare despre colhozuri”. Prin același dosar de grup, „Surorile Cuviosului Ciprian, regiunea Ivanovo, 1937”, au fost trase la răspundere monahiile Margareta (Zacearin), Fevronia (Îșin) și Maria Ivanovna Dmitrievskaia, soția unui preot. La 27 iunie 1937 Consfătuirea Specială a NKVD i-⁠a osândit pe Margareta și Tamara la trei ani de exil în Kazahstan, unde s-⁠au așezat în localitatea Maiskoe, raionul Bescargai, regiunea Pavlodar.

La 3 decembrie 1937, abia ajunse la locul exilului, au fost arestate iar, cu aceleași învinuiri pentru care primiseră deja pedeapsa. La interogatoriul făcut îndată, Margareta și Tamara au dat același răspuns: „Nu am făcut muncă contrarevoluționară în exil, la Maiskoe, dar am tot spus locuitorilor că puterea sovietică este dată de Dumnezeu spre pedepsirea oamenilor, am afirmat că ea va cădea curând și va veni o putere sub care se vor putea face slujbe. Am spus aceste lucruri pe temeiul Scripturii și al Evangheliei.” La 4 decembrie 1937 troica NKVD din regiunea Kazahstanului de Est le-⁠a condamnat la moarte. Margareta și Tamara au fost împușcate la 15 decembrie 1937 și îngropate într-⁠o groapă comună necunoscută. Tamara a fost trecută între noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse la Sinodul Arhieresc Jubiliar din august 2000. Este pomenită la 15 decembrie (2 decembrie în stilul vechi), ziua morții sale mucenicești, și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori și la 20 iunie în Soborul sfinților din mitropolia Ivanovo (7 iunie în stilul vechi).