Tamaro

Sfântul Tamaro a fost episcop în Africa de Nord, alungat de vandali, și a murit în jurul anului 490. Este cinstit în Biserica Catolică și pomenit la 16 ianuarie. Cinstirea lui este locală, în Campania.

După tradiție, a fost episcop în Africa de Nord. Izgonit de vandali, a ajuns în Campania, unde, se crede, a fost episcop la Atella sau la Benevento în a doua jumătate a veacului al V-⁠lea.

După „Viața sfântului Castrens”, sfântul Tamaro, împreună cu ceilalți doisprezece episcopi nord-⁠africani, a fost prigonit de vandali între 439 și 440. Ca să șteargă amintirea sfinților bărbați, ei au fost puși într-⁠o barcă și trimiși pe mare. Viața povestește amănunțit cum au fost urcați episcopii în barcă și dă numele lor: cel mai bătrân dintre toți, Roșiu, nobilul Secundin, apoi Iraclie, Benign, Prisc, Elpidiu, Marcu, Augustin, Canion și Vindoniu. Sfântul Castrens era mai-⁠marele și stătea la pupă, iar sfântul Tamaro stătea la proră.

Păzită de sfântul înger, barca a trecut cu bine Marea Mediterană și a ajuns la Volturno, de unde sfinții episcopi s-⁠au risipit prin Campania, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu.