Taurin de Évreux

Sfântul Ierarh Taurin de Évreux este socotit primul episcop al Évreux-⁠ului, în Galia, și a adormit în jurul anului 412. După legendă, ar fi evanghelizat ținutul și ar fi murit mucenic.

Viața lui, în mare parte legendară, se cunoaște dintr-⁠un manuscris din veacul al X-⁠lea, bazat pe un text din al IX-⁠lea, scris de monahul Deodat, care a amestecat fapte cu povestiri minunate după tiparul vremii, așa că episcopatul lui nu se poate data sigur; cercetătorii îl așază fie la începutul veacului al IV-⁠lea, fie la mijlocul celui de al V-⁠lea. S-⁠ar fi născut la Roma din Tarquiniu, păgân, și Eusticia, o creștină evlavioasă, și a ajuns episcop la Évreux în jurul anului 385. După legendă, a înfruntat un demon care luase trei chipuri, de leu, de urs și de bivol, simboluri ale păcatelor sau ale religiei oficiale romane, ale închinării la Diana și ale credințelor agrare locale. Potrivit lui Orderic Vital, a alungat demonul din templul Dianei și a prefăcut templul în biserică închinată Maicii Domnului; doi preoți ai zeiței, Cambise și Zara, au încercat să-⁠l oprească să intre, dar au rămas neclintiți când a făcut semnul crucii și apoi au cerut să se boteze. Mai multe minuni sunt legate de numele lui: a înviat o fată, Eufrasia, moartă într-⁠un incendiu, fără urmă de arsură, ceea ce a adus 120 de convertiți, și pe Marin, fiul prefectului, căzut într-⁠o groapă. Este pomenit la 11 august, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.