Teodor

Sfântul Fericit Teodor din Novgorod a fost nebun pentru Hristos în orașul Novgorod și este socotit cel dintâi nebun pentru Hristos din Rusia după Sfântul Procopie de Ustiug († 1303). Se pomenește la 19 ianuarie, după calendarul vechi.

Era fiul unor cetățeni novgorodeni cinstiți și bogați. Crescut în evlavie, a împărțit sărăcimii toată averea lăsată de părinți și a rămas până la moarte în sărăcie desăvârșită, fără acoperiș și fără haine calde nici în gerul iernii. Epoca lui a fost de dezbinări și certuri între novgorodeni și de incendii; ca să-⁠i poată mustra și învăța pe toți, a luat asupra sa nebunia pentru Hristos, pe care a urmat-⁠o până la moarte. În același timp se nevoia în Novgorod, în același fel, Sfântul Nicolae Kocianov († 27 iulie 1392). Cum Teodor locuia în partea Târgului, iar Nicolae în partea Sofiei, cei doi, ca într-⁠o ceartă prefăcută, nu se lăsau unul pe altul să treacă dincolo, în chip de mustrare pentru vrajba orășenilor.

Cerceta mănăstirile din jurul Novgorodului și bisericile din oraș, rugându-⁠se mai ales noaptea pentru binele concetățenilor. Iubea mai ales biserica Sfântul Gheorghe de la Târg, în a cărei pridvor a petrecut multe nopți de rugăciune. Simțind apropierea morții, a mers pe străzi spunând „rămas bun, plec departe”. După câteva zile de boală s-⁠a împărtășit și a adormit în pace, lăsând voia să fie îngropat lângă biserica Sfântul Gheorghe. Novgorodenii l-⁠au cinstit mai mult după moarte: peste mormânt a fost ridicată cu îngăduința arhiepiscopului o capelă, iar la racla lui s-⁠au făcut minuni. Un manuscris din secolul al XVII-⁠lea spune că moaștele lui se află sub acoperământ în capelă, la biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe de la Târg; pentru el s-⁠a alcătuit o slujbă proprie.