Teodor de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Teodor de la Valaam este unul dintre cei treizeci și patru de monahi din Mănăstirea Valaam uciși pentru credință la 20 februarie 1578.

În lunga ei istorie, mănăstirea Valaam, aflată aproape de granița stăpânirilor Novgorodului cel Mare cu Suedia, a fost de multe ori pustiită de suedezi. Sub regele Gustav Vasa (1523 până la 1560), în Suedia se făcuse Reforma. În vremea domniei fiului lui, Ioan al III-⁠lea, un detașament militar de luterani nou-⁠convertiți, care, după cuvântul Sfântului Ignatie (Briancianinov), „ardeau încă de o pornire fanatică pentru credința lor abia născută”, urmărind pe karelii ortodocși, a trecut pe gheață de pe continent pe insulă și a atacat mănăstirea. La 20 februarie 1578 optsprezece bătrâni fericiți și șaisprezece începători au fost uciși mucenicește pentru statornicia în credința ortodoxă. Numele lor, cu însemnarea „uciși de nemți la Valaam, bătrâni și slujitori”, au fost trecute într-⁠un sinodic ajuns mai târziu la mănăstirea Vasilievski: preotul-⁠monah Tit, schimonahul Tihon, monahii Gelasie, Serghie, Varlaam, Sava, Conon, Silvestru, Ciprian, Pimen, Ioan, Samon, Iona, David, Corneliu, Nifont, Atanasie, Serapion, încă un Varlaam, și începătorii Atanasie, Antonie, Luca, Leonțiu, Toma, Dionisie, Filip, Ignatie, Vasile, Pahomie, încă un Vasile, Teofil, Ioan, Teodor și încă un Ioan. Atacurile suedezilor au continuat. La Valaam nu este piatră care să nu fi fost însemnată cu sânge de nevoitor.

În veacul al XIX-⁠lea, un monah de la Valaam, aproape de pustia egumenului Nazarie, a fost învrednicit de vedenia unor monahi necunoscuți, care mergeau în două rânduri dintr-⁠un dumbrav luminat de soare și cântau, pe vechea melodie, slujbe de înmormântare, cu mâinile încrucișate pe piept, strălucitori la chip și cu ochii de blândețe negrăită. Când alaiul s-⁠a apropiat de monah, el a văzut că toți erau stropiți cu sânge și acoperiți de răni. Acolo unde trecuseră, iarba nu era călcată. Au dispărut cum au apărut, în desișul verde, iar ecouri line ale cântării de înmormântare au rămas mult în aer.

Cu binecuvântarea egumenului Damaschin, în ziua muceniciei celor treizeci și patru de monahi, la 20 februarie (4 martie, stil nou), se săvârșește la Valaam în fiecare an Sfânta Liturghie „pentru odihna lor veșnică”, cu parastas în sobor. Au fost trecuți în rândul sfinților Bisericii Ruse pentru cinstire generală de Sinodul jubiliar din august 2000. Teodor se pomenește la 5 martie, într-⁠o zi schimbătoare, în Soborul sfinților din Karelia, la 3 iunie, și în Soborul sfinților din Valaam, la 22 august, într-⁠o zi schimbătoare.