Teodor din Kazan

Sfântul Mucenic Teodor din Kazan este unul dintre mucenicii din Kazan: Ioan (1529), Ștefan, Petru (1552), Boris, Iacov, Teodor, Silvan, un alt Teodor, Vasile, încă un Teodor, Dimitrie, Mihail, Ioan și Vasile (1552 până la 1553), ortodocși ruși și tătari, care au pătimit pentru Hristos în Kazan din mâna agarenilor, răbdând chinuri cumplite și moarte pentru statornicia în credința ortodoxă. Tradiția a păstrat câteva amănunte despre viețile sfinților Ioan, pomenit în chip deosebit la 6 februarie, precum și Ștefan și Petru, pomeniți în chip deosebit la 6 aprilie.

Despre ceilalți mucenici se știu doar numele: Boris (Saltîkov), Iacov (Evstafiev), Teodor (Ciurkin), Silvan (Vasiliev), Teodor (Baklanovski), Vasile (Konstantinov), Teodor (Konstantinov), Dimitrie (Konstantinov), Mihail (Kuzminski), Ioan (Fiodorov) și Vasile. Mucenicia lor se așază în anii 1552 până la 1553. Una dintre cele trei pomeniri ale lui Teodor nu este cuprinsă în Mineiul actual al Bisericii Ruse.

O scurtă povestire despre mucenicii Ioan, Ștefan și Petru a fost scrisă în scrisoarea mitropolitului Kazanului, mai târziu patriarh, Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen, către patriarhul Iov. În scrisoarea de răspuns a patriarhului, din 3 februarie 1592, se spunea că cei uciși lângă Kazan sunt trecuți în Sinodicul cel mare și că pomenirea lor se face în a doua zi a Acoperământului Maicii Domnului, iar Ioan, Ștefan și Petru, pe lângă Sinodicul cel mare, au fost trecuți și în ectenii și în rânduiala de toate zilele. Teodor se pomenește la 15 octombrie (stil nou).