Teodor din Nicomidia

Sfântul Mucenic Teodor din Nicomidia (din Candava) a pătimit împreună cu Sfinții Mucenici Miian, Iulian și Chion, în vremea împăratului Maximian (305 până la 311). Erau originari din satul Kiandava, aproape de Nicomidia.

Pentru mărturisirea credinței în Hristos au fost prinși și dați la munci. Mai întâi li s-⁠au zgâriat trupurile cu gheare de fier ascuțite, apoi au fost închiși într-⁠o baie încălzită foarte tare. Ca să nu fugă, ușile au fost încuiate și pecetluite cu inelul împărătesc. Un înger al lui Dumnezeu i-⁠a izbăvit. Ostașii i-⁠au prins iarăși și i-⁠au dus afară din oraș, spre moarte. La cererea lor, sfinților li s-⁠a dat vreme de rugăciune, apoi și-⁠au dat cu bucurie sufletele Domnului. Trupurile lor au fost tăiate în bucăți și aruncate în foc.

Se pomenesc la 17 septembrie (stil nou). Povestea muceniciei lor a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.