Teodor Ivanov

Sfântul Mucenic Teodor Ivanov s-⁠a născut în 1895 în Tobolsk, în familia unui curier și paznic de la arhiva de stat, care mai cosea haine bărbătești. A fost împușcat la 11 septembrie 1937, în închisoarea din Tobolsk.

În 1911 tatăl a murit și mama a rămas cu zece copii, cel mai mic de numai zece luni, iar ea s-⁠a angajat la arhivă în locul soțului. Din copilărie, Teodor a slujit în catedrală. Catedrala era rece, iar Teodor, dormind în ea, a răcit de multe ori. La treisprezece ani s-⁠a îmbolnăvit de reumatism articular, iar peste un an a ajuns invalid, cu picioarele paralizate. În primii ani avea dureri atât de mari, încât uneori striga. În 1916, în timpul glorificării solemne a Sfântului Ioan al Tobolskului, Alexandra Vasilievna Dulepova, cunoscută a familiei țarului, i-⁠a propus mamei să-⁠l arate doctorului Derevenko, medicul moștenitorului. După consult, doctorul a spus că diagnosticul fusese pus corect, dar tratamentul nu, și că nu poate să-⁠l ia în îngrijire. Altădată, în timpul slujbei de praznic a Sfântului Ioan, Teodor a fost pus să se închine la moaștele sfântului, iar din acea zi durerile din picioare au încetat.

Pentru credința lui adâncă, oamenii l-⁠au prețuit mult și mulți veneau la el: monahi, preoți, arhierei. Câteodată, când în catedrală se săvârșea privegherea, arhiereul ungea cu untdelemn câțiva oameni, apoi îi lăsa pe preoți și pleca la Teodor, pe care îl ungea, apoi pe toți ai casei. Dintre preoții surghiuniți îl cercetau părintele Mitrofan Serebreanski, starețul mănăstirii Marta și Maria din Moscova, și părintele Gheorghe Scripca; mulți clerici îi scriau cerând sfat și mângâiere. Bolnavul Teodor era cinstit de popor ca mare mângâietor al sufletelor întristate și rugător neîncetat.

În 1937 NKVD-⁠ul din Tobolsk a început arestări în masă; într-⁠o lună au fost arestate o sută treizeci și șase de persoane. În august autoritățile l-⁠au prevenit pe Teodor că va fi arestat dacă oamenii nu încetează să vină la el, dar el nu putea refuza pe cei ce căutau mângâiere. Curând au venit la el cu percheziție, au luat cărțile și corespondența. Seara aceleiași zile sora lui, Evgheniia, împreună cu soțul ei, l-⁠au găsit vesel și liniștit. După câteva zile au venit oamenii NKVD să-⁠l ia. Teodor a spus cu blândețe că, dacă există porunca aceasta, se supune puterii. Au pregătit un năsălie. Mama a vrut să aducă singurul lui costum, pregătit pentru moarte, dar nu au lăsat-⁠o.

În închisoare nu a fost întrebat de nimic, nu a fost dus la interogatorii, iar anchetatorul nu a venit în celulă. Toată învinuirea s-⁠a sprijinit pe o fișă dată de președintele consiliului ținutului Tobolsk, care îl numea fanatic religios, iar locuința lui, loc de pregătire a unei răscoale armate împotriva puterii sovietice. La 11 septembrie troica UNKVD l-⁠a osândit la moarte. A fost împușcat în închisoarea din Tobolsk și îngropat pe teritoriul ei.

Se pomenește la 12 septembrie (stil nou), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 7 februarie, și în Soborul sfinților din mitropolia Tobolskului, la 23 iunie, aceste două fiind zile schimbătoare.