Teodor Ostrojski

Sfântul Cuvios Teodor Ostrojski, de la Pecerska, cneaz și monah, se trăgea din neamul Sfântului Vladimir, întocmai cu apostolii, prin strănepotul lui, Sviatopolk-⁠Mihail, cneazul Turovului (1080 până la 1093) și mare cneaz de Kiev (mort în 1113). S-⁠a făcut cunoscut prin ctitorirea de biserici și prin apărarea ortodoxiei în Volânia împotriva silniciei papistașilor.

Numele lui apare întâia oară în 1386, când regele polonez Iagello și cneazul lituanian Vitold i-⁠au întărit stăpânirea moștenită, ținutul Ostrog, și i-⁠au adăugat ținuturile Zaslav și Korets. În 1410 a luat parte la zdrobirea cavalerilor ordinului catolic la Grunwald. În 1422, din simpatie pentru ortodocșii din Cehia, i-⁠a sprijinit pe husiți în lupta cu împăratul german Sigismund. În arta militară rusă a adus un procedeu aparte, rânduiala husită, așa-⁠numitele tabere, preluată de cazacii ucraineni. În 1432, prin mai multe izbânzi asupra oștilor poloneze, l-⁠a silit pe cneazul Iagello să ocrotească prin lege libertatea ortodoxiei în Volânia. Cneazul Svidrigailo, temându-⁠se de întărirea aliatului, l-⁠a închis în 1435, dar poporul, care îl iubea, s-⁠a răsculat și l-⁠a eliberat. În 1438 a luat parte la bătălia cu tătarii.

După 1441, lăsând moșii întinse în cele mai bune ținuturi ale Podoliei și Volâniei, faima războinică și principatul, a primit monahismul cu numele Teodosie în Lavra Peșterilor din Kiev și s-⁠a nevoit aici pentru mântuirea sufletului până la moarte, petrecută în a doua jumătate a veacului al XV-⁠lea (anul nu se știe cu siguranță). A fost îngropat în Peșterile Îndepărtate (ale lui Teodosie). În 1638, ieromonahul Atanasie Kalnofoiski mărturisea că Cuviosul Teodor „se odihnește la vedere, în Peștera lui Teodosie, cu tot trupul”.

Se pomenește la 24 august (stil nou), în Soborul tuturor cuvioșilor părinți din Peșterile Kievului, într-⁠o zi schimbătoare (în calendar la 28 martie), în Soborul cuvioșilor din Peșterile Îndepărtate, la 10 septembrie, și în Soborul sfinților din Volânia, la 23 octombrie.