Teodor Palșkov

Sfântul Mucenic Teodor Palșkov, citeț, s-⁠a născut în 1871 în satul Prudki din ținutul Kasimov, gubernia Reazan, în familia citețului Luca Pavlovici și a soției lui, Alexandra Fiodorovna Palșkov. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 17 februarie 1938, pe poligonul Butovo, lângă Moscova.

În 1894 Teodor a terminat seminarul din Moscova și a început să predea fără plată la școala parohială cu două clase Skorbeașcenskaia, din cartierul Iamskaia Kolomenskaia. În 1890, prin hotărârea Dumei orașului Moscova și cu banii unor binefăcători, între ei primarul Nicolae Alexandrovici Alexeev, a început să se construiască biserica Skorbeașcenskaia și câteva clădiri pentru spitalul de psihiatrie Alexeevski. În 1896 episcopul Tihon (Nikanorov) de Mojaisk a sfințit biserica, așezată la etajul de sus al clădirii administrative, iar în același an Teodor Lukici a fost numit acolo citeț. În 1901 a fost ales membru al comisiei pentru organizarea de lecturi publice populare în Moscova. Din 1903 a predat la școala duminicală de la ceainăria secției Danilov a Primei Societăți Moscovite de Cumpătare, iar din 1904 a fost învățător la școala parohială a aceleiași societăți. În tot acest timp a continuat să slujească drept citeț la biserica Skorbeașcenskaia, iar după ce biserica a fost închisă sub puterea sovietică, a slujit ca citeț în bisericile eparhiei Moscovei.

În 1935 s-⁠a stabilit în Moscova, dar în 1936 a fost chemat la biroul de pașapoarte, i s-⁠a luat pașaportul și i s-⁠a poruncit să plece din Moscova, așa că s-⁠a mutat la fratele său la Mojaisk. În 1937, cu puțin înainte de arestare, s-⁠a angajat paznic. A fost arestat la 17 ianuarie 1938 și închis la Taganka. La interogatoriu, anchetatorul l-⁠a întrebat dacă socoate just curentul tihonian sau pe cel reînnoitor; el a răspuns că, fiind un cinstitor al patriarhului Tihon, socotește just curentul tihonian. Întrebat de atitudinea față de puterea sovietică, a spus că este ostilă, pentru că, lovit ca slujitor al cultului prin prigoana puterii împotriva religiei și a clerului, lipsit de drepturi electorale, de dreptul de a locui liber în Moscova și de pașaport, și-⁠a arătat nemulțumirea în fața celor din jur. A mai spus că nimeni nu i-⁠a sprijinit vorbele, ba dimpotrivă, a fost prevenit să fie cu grijă, deoarece putea fi arestat. După interogatorii au fost audiați martori de serviciu, vecinii lui de stradă, care au semnat procesele-⁠verbale cerute, iar la 9 februarie 1938 ancheta s-⁠a încheiat. La 14 februarie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte, iar citețul Teodor Lukici Palșkov a fost împușcat la 17 februarie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, pe poligonul Butovo.

Se pomenește la 17 februarie (stil nou), în Soborul noilor mucenici din Butovo, la 29 mai, și în Soborul sfinților din Moscova, la 5 septembrie, ultimele două fiind zile schimbătoare.