Teodor Varegul din Kiev

Sfântul Mucenic Teodor Varegul din Kiev, fost ostaș care primise Botezul în Bizanț, a pătimit împreună cu fiul său, Sfântul Mucenic Ioan, în Kiev, în anul 983. Au fost cei dintâi mucenici creștini ai Rusiei.

Se spune, după Cuviosul Nestor Letopisețul, că Teodor, un vareg care locuia între kieveni, slujise multă vreme în armata bizantină și primise acolo Sfântul Botez. Numele lui păgân, păstrat în numele „Turova bojnița”, era Tur (în scandinavă Tor) sau Utor (Ottar). Fiul lui, Ioan, era un tânăr frumos și cucernic, mărturisind creștinismul ca și tatăl. Precizarea de „vareg” poate arăta mai degrabă o slujbă militară decât originea. În 983 marele cneaz Vladimir, încă păgân râvnitor, după o biruință asupra iatvingilor a voit să aducă jertfă idolilor. „Bătrânii și boierii” l-⁠au sfătuit să aleagă un tânăr sau o fecioară, iar sorțul, aruncat de preoții păgâni, a căzut, nu fără intenție, pe creștinul Ioan.

Când trimișii i-⁠au spus lui Teodor că zeii și-⁠au ales fiul ca să-⁠l jertfească, bătrânul ostaș a răspuns hotărât că nu sunt zei, ci lemn, azi sunt și mâine putrezesc, nu mănâncă, nu beau și nu grăiesc, ci sunt făcuți de mână omenească, în vreme ce Dumnezeu este Unul, pe Care Îl slujesc grecii, Cel ce a făcut cerul și pământul, stelele, luna, soarele și pe om. Nu și-⁠a dat fiul demonilor. Mulțimea înarmată s-⁠a năpustit asupra lui, i-⁠a răvășit curtea și a înconjurat casa. Teodor, după cuvântul letopisețului, stătea pe pridvor cu fiul său și îi aștepta cu arma în mână, vorbind calm: dacă sunt zei, să trimită unul dintre ei și să-⁠i ia fiul. Văzând că nu-⁠l pot birui în luptă dreaptă, păgânii au tăiat stâlpii pridvorului și au prăbușit casa, iar mucenicii au murit sub dărâmături. Locul în care au fost îngropați nu se cunoaște. Povestirea spune că jertfa aceasta, cea din urmă jertfă omenească păgână din Kiev, a devenit cea dintâi jertfă creștină sfântă, o răstignire împreună cu Hristos.

Încă pe vremea Cuviosului Nestor, la mai puțin de o sută de ani de la mărturisire, Biserica Rusă îi cinstea pe vareji între sfinți. Episcopul Simon al Suzdalului († 1226), alcătuitorul Paterikului de la Pecerska, i-⁠a numit întâii „cetățeni ruși ai cetății cerești”. Pe locul muceniciei lor, Sfântul Vladimir a ridicat mai târziu biserica Zeciuielii (a Adormirii Maicii Domnului), sfințită la 12 mai 996. În ea au fost mutate în 1007 moaștele Sfintei Olga, iar opt ani mai târziu a găsit aici odihnă însuși Sfântul Vladimir. Partea de jos a casei lor de lemn, arsă acum o mie de ani, s-⁠a păstrat până azi: a fost găsită în 1908, în timpul săpăturilor din Kiev, lângă altarul bisericii Zeciuielii. Teodor se pomenește la 25 iulie (stil nou).