Teodora

Sfânta Binecredincioasă Teodora a fost soția împăratului Teofil, regentă în numele fiului ei Mihail al III-⁠lea și cea prin care s-⁠a pus capăt luptei împotriva icoanelor, în anul 843. Biruința dreptei credințe este prăznuită în prima duminică a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei. Biserica o pomenește la 11 februarie.

Tinerețea

S-⁠a născut în jurul anului 815 la Ebissa, în Paflagonia, ca fiică a lui Marin și a Teoctistei. Familia ei era, după părerea cercetătorilor, de neam armean, deși izvoarele din vremea ei nu o spun. Era nepoata generalului Manuel Armeanul. În 830, mama vitregă a împăratului Teofil, Eufrosina, a organizat un concurs al miresei, iar Teofil a ales-⁠o pe Teodora, dându-⁠i un măr de aur. Încoronată în biserica Sfântul Ștefan din Dafne, a fost cununată în Sfânta Sofia. Din căsătorie au avut șapte copii: Constantin, Mihail, Tecla, Ana, Anastasia, Pulheria și Maria.

Teofil era iconoclast, ca înaintașii lui, dar Teodora a păstrat în taină cinstirea sfintelor icoane. Se spune că își trimitea fiicele la mănăstirea unde se retrăsese Eufrosina, iar acolo ele învățau să cinstească icoanele. În 839, fiica cea mică, Pulheria, de vreo doi ani, i-⁠a spus tatălui ei de „păpușile frumoase” pe care le sărutau la mănăstire. Teofil s-⁠a mâniat și le-⁠a oprit s-⁠o mai vadă pe Eufrosina, dar învățătura se așezase: niciunul dintre copiii lor nu a ajuns iconoclast. Teodora a izbutit să-⁠l facă pe împărat să elibereze pe pictorul de icoane Lazăr, aflat în închisoare.

Regentă și restaurarea icoanelor

Teofil a murit la 20 ianuarie 842, de dizenterie, lăsând-⁠o pe Teodora regentă în numele fiului lor Mihail, de doi ani, ajutată de sfetnici, între care logofătul Teoctist. Ea a vrut să restabilească cinstirea icoanelor, cu răbdare și sprijinul celor din jurul ei. Aproape toți episcopii fuseseră siliți să primească iconoclasmul, așa că ea a adunat în casa lui Teoctist un grup de dregători și de clerici, care au osândit iconoclasmul primind hotărârile Sinodului al VII-⁠lea Ecumenic de la Niceea (787). Patriarhul iconoclast Ioan Gramaticul a fost scos din scaun și în locul lui a venit Metodie, mărturisitor al icoanelor. La 11 martie 843, în prima duminică a Postului Mare, o procesiune solemnă cu icoanele în Sfânta Sofia a încheiat lupta, iar această zi se prăznuiește de atunci ca Duminica Ortodoxiei.

Teodora a spus că Teofil s-⁠a căit înainte de moarte, ca să-⁠l apere pe el și domnia fiului ei, și s-⁠a rugat pentru iertarea lui.

Ca regentă, a cârmuit bine imperiul, a păstrat un mic prisos la vistierie și a asigurat o perioadă de pace relativă față de bulgari și arabi, cu tratate noi, deși a pierdut cea mai mare parte din Sicilia și nu a reușit să recucerească Creta. A fost aspră față de pauliciani, o sectă dualistă din Asia Mică, a căror prigonire a fost cumplită, iar mii au murit.

Sfârșitul

Când Mihail a crescut, el a fost înrâurit de unchiul său Bardas, care l-⁠a pus să-⁠l ucidă pe Teoctist, în noiembrie 855. La 15 martie 856, Mihail s-⁠a declarat împărat singur și a scos-⁠o pe Teodora de la putere. Ea a primit hotărârea fără împotrivire și s-⁠a retras în pace. A rămas în palat până în 857 sau 858, când a fost mutată împreună cu fiicele ei la mănăstirea Gastria. Spre sfârșitul vieții lor s-⁠a împăcat cu fiul ei. A trecut la Domnul în jurul anului 867, după uciderea lui Mihail, la care a fost de față, plângând, alături de fiicele ei. A fost îngropată la Gastria.

Cinstirea

Biserica Ortodoxă o cinstește ca sfântă pentru restaurarea icoanelor și o pomenește la 11 februarie. După căderea Constantinopolului, moaștele ei au ajuns la Corfu, unde se află în catedrala Panaghia Spiliotissa, loc de pelerinaj. Se păstrează, după OCA, și o copie a Evangheliilor scrisă de mâna ei.