Teofil Mărturisitorul

Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul a trăit la începutul veacului al VIII-⁠lea și a pătimit pentru cinstirea sfintelor icoane în vremea împăratului iconoclast Leon Isaurianul (717-741). Este pomenit la 10 octombrie.

Venea din ținutul din jurul Tiberiadei. La treisprezece ani a părăsit pe ascuns casa părintească și a plecat la mănăstirea de pe muntele Selenteia, unde a crescut duhovnicește sub îndrumarea bătrânului Sfântului Ștefan. După trei ani a fost tuns în monahism. Când părinții au aflat unde este fiul lor, au venit la mănăstire și l-⁠au rugat pe egumen să-⁠l trimită pe Teofil, cu câțiva frați, ca să întemeieze o mănăstire nouă, mai aproape de casa lor. Egumenul a poruncit monahilor să postească și să se roage ca să primească un semn. În a treia zi s-⁠a auzit în biserică un glas care binecuvânta pe Teofil să întemeieze o mănăstire nouă, căci va fi vestit prin multe nevoințe duhovnicești.

În vremea controversei iconoclaste, Teofil s-⁠a ridicat deschis împotriva nebuniei iconoclaste. După porunca împăratului a fost bătut și purtat legat prin oraș, ca un răufăcător. Împăratul l-⁠a dat în grija dregătorului Ipatie, care a încercat în repetate rânduri să-⁠l silească să se lepede de sfintele icoane. Teofil a rămas neclintit; mai mult, l-⁠a convins pe Ipatie, aducând ca dovadă a dreptății icoanelor șarpele de aramă ridicat de Moise (Num. 21,9), heruvimii de pe chivotul legii și, în sfârșit, Icoana Nefăcută de mână pe care Mântuitorul a dat-⁠o lui Abgar, prințul Edesei (16 august). Convins, Ipatie a obținut de la împărat îngăduința să-⁠l elibereze pe sfânt. Mărturisitorul s-⁠a întors la mănăstirea lui. A mai trăit puțin, și, după OCA, a adormit în pace în Domnul în anul 716.