Teofila din Nicomidia

Sfânta Muceniță Teofila din Nicomidia a primit sfârșitul muceniciei în anul 302, în focul din biserica din Nicomidia, împreună cu egumena Agatia, în prigoana pornită de împăratul Maximian.

La începutul veacului al IV-⁠lea, împăratul Maximian (284-305) a poruncit să se dărâme bisericile creștine, să se ardă cărțile de slujbă și să li se ia creștinilor drepturile și slujbele. Episcop al Nicomidiei era Sfântul Chiril, a cărui propovăduire și viață au răspândit credința, așa încât mulți dregători ai împăratului erau creștini în ascuns.

În palatul împăratului trăia preoteasa păgână Domna. În lipsa lui Maximian, a citit Faptele Apostolilor și Epistolele Apostolului Pavel și în inima ei s-⁠a aprins dorința să cunoască învățătura creștină. Cu ajutorul unei tinere creștine, Domna a mers pe ascuns la episcopul Chiril, însoțită de slujitorul ei credincios, famenul Indis. Chiril i-⁠a catehizat, apoi amândoi au primit Sfântul Botez. Domna a început să ajute pe cei săraci, să-⁠și împartă bijuteriile prin Indis și să dea hrană de la masa împărătească. Aflând de viața neobișnuită a Domnei și a lui Indis, căpetenia famenilor, care purta de grijă de masa împărătească, i-⁠a închis și i-⁠a lăsat să moară de foame, dar îngerii i-⁠au întărit și ei nu au suferit. Ca să nu mai trăiască alături de păgâni, Domna s-⁠a prefăcut nebună. Atunci ea și Indis au fost scoși din palat, iar ea s-⁠a așezat într-⁠o mănăstire de fecioare, la egumena Agatia. Curând egumena a îmbrăcat-⁠o în haine bărbătești, i-⁠a tuns părul și a lăsat-⁠o să plece.

Între timp împăratul s-⁠a întors și a poruncit să fie căutată pretutindeni fosta preoteasă Domna. Ostașii trimiși au ajuns la mănăstire și au pustiit-⁠o. Surorile au fost aruncate în temnițe, date la chinuri și batjocură, dar niciuna nu a fost pângărită. Dată într-⁠o casă de rușine, Sfânta Teofila și-⁠a păstrat fecioria prin ajutorul unui înger al Domnului, care a scos-⁠o de acolo. Odată, împăratul a făcut pe piața cetății jertfă zeilor păgâni. Când a început stropirea mulțimii cu sângele animalelor jertfite, creștinii au început să plece. Împăratul s-⁠a mâniat, dar nu și-⁠a dat drumul mâniei, pentru că pământul s-⁠a cutremurat. Mai târziu, Maximian a intrat într-⁠o biserică și a poruncit creștinilor să se lepede de Hristos, amenințând că altfel va arde biserica și va ucide pe creștini. Preotul Glicherie i-⁠a răspuns că creștinii nu se vor lepăda niciodată de credința lor, oricâte chinuri i-⁠ar amenința. Preotul a fost chinuit și apoi ars.

În ziua Nașterii Domnului din 302, când în biserica sobornicească din Nicomidia se adunaseră cam douăzeci de mii de creștini, împăratul a trimis un crainic care a poruncit tuturor să iasă și să aducă jertfă idolilor, altfel va arde biserica împreună cu cei din ea. Nimeni nu a vrut să se închine idolilor. Pe când prigonitorii se pregăteau să dea foc, episcopul Antim (pomenit la 3 septembrie), care slujea, a botezat pe toți catehumenii și i-⁠a împărtășit pe toți. Cei douăzeci de mii au murit în flăcări. Între ei se aflau egumena Agatia și Sfânta Teofila, scăpată prin minune din casa de rușine. Episcopul Antim a izbutit să se ascundă.

Sfânta Teofila este pomenită la 10 ianuarie. Pagina povestește și soarta Domnei: ascunsă într-⁠o peșteră, apoi întoarsă în cetate, a plâns pe locul incendiului și a îngrijit mormintele mucenicilor, iar când împăratul a aflat de un tânăr necunoscut care cinstește mormintele, a poruncit să i se taie capul; împreună cu ea a fost ucis și Eutimie.