Teognid din Cizic

Sfântul Mucenic Teognid din Cizic, numit și Teognie, a fost unul dintre cei nouă mucenici ai Cizicului, pomeniți împreună: Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie și Filimon. Au pătimit la sfârșitul veacului al III-⁠lea, între anii 284 și 292.

Cizicul se află în Asia Mică, pe malul Dardanelelor. Creștinismul s-⁠a răspândit acolo încă din vremea predicii Sfântului Apostol Pavel, dar prigoanele i-⁠au făcut pe unii creștini să fugă din cetate, iar pe alții să-⁠și țină credința în taină. De aceea, la sfârșitul veacului al III-⁠lea, Cizicul era în mare parte păgân, deși avea o biserică creștină. Starea aceasta îi întrista pe creștinii adevărați, care voiau să întărească credința în Hristos. Între ei se aflau și cei nouă sfinți mucenici. Veneau din locuri diferite și erau de vârste diferite, tineri precum Antipatru și bătrâni precum Ruf, și de felurite stări: ostași, țărani, orășeni și clerici. Pe toți îi unea credința în Hristos și râvna aprinsă de a răspândi și a întări adevărata credință.

Ajunși în Cizic, sfinții l-⁠au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos și au mustrat fără teamă păgânătatea. Au fost prinși și duși la judecata dregătorului cetății. Câteva zile au fost chinuiți, închiși în temniță și scoși din nou, cu făgăduința libertății dacă se lepădau de Hristos, dar vitejii ostași ai lui Hristos au continuat să slăvească Numele Lui. Toți nouă au fost tăiați cu sabia, iar trupurile le-⁠au fost îngropate lângă cetate.

Când, în 324, Răsăritul imperiului a ajuns sub stăpânirea Sfântului Constantin cel Mare (306-337) și prigoana a încetat, creștinii din Cizic au scos din pământ trupurile nestricate ale celor nouă mucenici și le-⁠au așezat într-⁠o biserică zidită în cinstea lor. Din moaștele sfinte au izvorât felurite minuni: bolnavii se vindecau, cei fără minte își veneau în fire. Credința s-⁠a întărit în cetate prin rugăciunile mucenicilor, iar mulți păgâni au venit la creștinism.

Când a urcat pe tron Iulian Apostatul (361-363), păgânii din Cizic s-⁠au plâns lui de creștini că au dărâmat templele păgâne. Iulian a poruncit să fie refăcute templele și să fie aruncat în temniță episcopul Eleusie. După moartea lui Iulian, Eleusie a fost eliberat și lumina credinței a strălucit iar în Cizic, sub ocrotirea sfinților mucenici.

În Rusia, nu departe de Kazan, ierodiaconul Ștefan, care adusese din Palestina o parte din moaștele sfinților, a întemeiat o mănăstire în cinstea celor nouă mucenici ai Cizicului, în nădejdea izbăvirii de boli prin rugăciunile lor, mai ales de frigurile care bântuiau în Kazan în 1687. Sfântul Dimitrie al Rostovului, autorul slujbei lor, a scris și chinurile mucenicilor și un cuvânt pentru ziua pomenirii lor. Mucenicii sunt pomeniți la 12 mai.