Teostih din Cizic

Sfântul Mucenic Teostih din Cizic este unul dintre cei nouă mucenici ai Cizicului, pomeniți împreună: Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie și Filimon. Despre el în parte pagina nu spune nimic, ci povestește soarta tuturor, la sfârșitul veacului al III-⁠lea.

Cizicul, cetate din Asia Mică, pe malul Dardanelelor, primise vestea Evangheliei încă din vremea Sfântului Apostol Pavel, dar prigoanele îi făcuseră pe creștini să fugă sau să-⁠și ascundă credința, astfel că orașul era în mare parte păgân. Cei nouă mucenici, de vârste, locuri și stări deosebite, între care ostași, țărani, orășeni și clerici, erau uniți de aceeași credință și de dorința de a o întări. Sosiți în Cizic, au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos și au osândit fără teamă păgânătatea. Prinși și aduși înaintea dregătorului, au fost mai multe zile chinuiți, închiși și scoși iar în față, cu făgăduință de libertate dacă se lepădau, dar au rămas statornici. Toți nouă au fost tăiați cu sabia, între anii 284 și 292, iar trupurile le-⁠au fost îngropate lângă cetate.

După anul 324, când Sfântul Constantin cel Mare a pus capăt prigoanei în Răsărit, creștinii au scos din pământ trupurile lor nestricate și le-⁠au așezat într-⁠o biserică. Din moaște au izvorât vindecări, iar mulți păgâni s-⁠au întors la Hristos. Sub Iulian Apostatul, păgânii au cerut refacerea templelor, iar episcopul Eleusie a fost închis până la moartea împăratului. Sfântul Dimitrie al Rostovului a alcătuit slujba celor nouă mucenici și a scris despre pătimirea lor, iar un ierodiacon pe nume Ștefan a întemeiat lângă Kazan o mănăstire în cinstea lor, cu o parte din moaște aduse din Palestina, pentru izbăvirea de frigurile din anul 1687. Mucenicii sunt pomeniți la 12 mai.