Toma de Maurienne

Sfântul Cuvios Toma de Maurienne, numit și Toma de Farfa, a fost cel dintâi egumen al mănăstirii Farfa, din Italia, pe care a întemeiat-⁠o între anii 680 și 700 și a murit înainte de 720. Izvoarele despre viața lui sunt mult mai târzii și sunt împletite cu legende, dar existența lui istorică nu se îndoiește.

După tradiție, Toma era din Maurienne, unde fusese monah, înainte de a pleca în Italia. Potrivit Cronicii de la Farfa a lui Grigorie de Catino (secolul al XII-⁠lea), în timpul unui pelerinaj la Ierusalim, aflat în biserica Sfântului Mormânt, a avut o vedenie a Maicii Domnului. Ea i-⁠a poruncit să meargă în Italia și să refacă o bazilică părăsită, închinată ei. Însoțit de un mic grup de ucenici și călăuzit de harul dumnezeiesc, Toma a aflat ruinele bazilicii într-⁠un ținut pustiu din Sabina. Credibilitatea povestirii este totuși îndoielnică, din pricina folosirii frecvente a unor locuri comune: vedenia, pelerinajul, pustiul și „reocuparea unui loc creștin mai vechi”.

Prietenul și concetățeanul lui, Lucerie, l-⁠a urmat la Ierusalim, unde au rămas șapte ani, și apoi la Farfa. Mănăstirea a crescut și a devenit una dintre cele mai însemnate din Italia. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.