Toma Sirianul

Sfântul Cuvios Toma Sirianul, nebun pentru Hristos, a fost monah într-⁠o mănăstire din Cezareea Capadociei, în Asia Mică. Ascultarea lui era să adune milostenii pentru nevoile mănăstirii. Când venea în cetatea Antiohia Siriei, își lua chipul nebuniei.

Anastasie, econom al unei biserici, supărat de cererile cuviosului, l-⁠a lovit peste obraz. Cei de față l-⁠au mustrat pe Anastasie pentru purtarea aspră față de nebun, dar Toma i-⁠a liniștit, spunându-⁠le că de acum nici el nu va primi nimic de la Anastasie, nici Anastasie nu-⁠i va mai putea da nimic. Cuvintele s-⁠au dovedit proorocești: a doua zi Anastasie a murit, iar cuviosul a trecut la Domnul pe drumul spre mănăstirea lui, în biserica Sfintei Eufimia din suburbia Dafni. A fost îngropat acolo unde se îngropau călătorii.

După un timp, deasupra mormântului lui a fost îngropată o străină. După patru ore pământul a aruncat sicriul ei afară. Au îngropat-⁠o iar acolo, dar dimineața sicriul se afla iarăși deasupra pământului. Atunci au îngropat-⁠o în alt loc. Același lucru s-⁠a întâmplat cu o altă femeie. Atunci toți au înțeles că Cuviosul Toma nu vrea ca deasupra lui să fie îngropată o femeie. S-⁠a dat de știre patriarhului Antiohiei, Domnos (546-560), din a cărui poruncă moaștele cuviosului au fost mutate în Antiohia și așezate în mormântul în care odihneau moaștele multor sfinți mucenici. Peste moaștele acestea, care izvorau multe vindecări, s-⁠a zidit o biserică mică.

La rugăciunile Cuviosului Toma a încetat în Antiohia ciuma. De atunci locuitorii au început să-⁠i cinstească în fiecare an pomenirea. Cuviosul este pomenit la 7 mai.