Troadie

Sfântul Troadie face parte din ceata celor douăzeci și trei de mucenici prinși la Nicomidia în timpul prigoanei împăratului Maximian Galeriu, la începutul secolului al IV-⁠lea. Numele lui este pomenit la 26 august, în ziua Sfinților Adrian și Natalia, pentru că mărturia acestor mucenici a fost prilejul întoarcerii la Hristos a Sfântului Adrian.

Izvoarele nu păstrează amănunte despre viața lui Troadie înainte de pătimire. Sinaxarul grecesc îl numără alături de frații săi Anatolie, Antim, Antioh, Ghentilie, Elefterie, Ermoghen, Evitie, Evret, Eutihie, Teagen, Teodor, Tirs, Ioan, Carterie, Claudiu, Chiriac, Mardonie, Marin, Minodie, Platon, Sinet și Faretrie.

Împăratul vestise că va răsplăti pe oricine va pârî pe creștini, iar în urma pârilor acești bărbați au fost descoperiți într-⁠o peșteră din apropierea orașului. După ce au fost bătuți și siliți să jertfească idolilor, au fost duși la pretoriu, unde li se scriau numele și mărturisirea. Acolo i-⁠a văzut tânărul Adrian, căpetenia pretoriului. Uimit de tăria lor, i-⁠a întrebat ce plată așteaptă, iar ei au răspuns că bunătățile pregătite de Dumnezeu nu pot fi nici spuse, nici cuprinse cu mintea. Atunci Adrian a cerut să fie trecut și el în rândul creștinilor.

Toți au fost închiși în temniță, unde Sfânta Natalia, soția lui Adrian, îi slujea și îi încuraja. Au fost osândiți să li se zdrobească mâinile și picioarele pe nicovală, și au trecut la Domnul în chinuri. Focul aprins ca să le mistuie trupurile a fost stins de o furtună, iar credincioșii au dus moaștele la Argiropolis, lângă Bizanț.

Sfântul Troadie rămâne în pomenirea Bisericii ca unul dintre mucenicii necunoscuți după viață, dar cunoscuți după credință, care au primit împreună cununa muceniciei. Este prăznuit la 26 august.